luni, decembrie 17, 2012

Alb

1 au reacţionat
Am ieşit la balconul spart din bloc în ciupicii mei violeţi, în T-shirt şi panties. Vântul bătea prin fereastra spartă peste umerii mei. ningea peste umerii mei. mi-am luat şi un pled ca să nu răces. daaaa, ca să nu răcesc în ciupici şi maiou. afară-i un fel de nebunie, un fel de frig care te încătuşează, un fel de frig care mai dăunăzi era în mine. el a ieşit afară din mine cum ies demonii pe gură la victimele din Supernatural. Ed Sheeran la boxe, ceai în cănuţă, examen de mâine la politice şi gânduri despre băiatul care s-a sinucis nu demult. Nu-l ştiam, dar am plâns când i-am văzut pagina de facebok. Şi numele lui era Nemeţ. Nămeţi pentru Nemeţ.
Dese ori m-am gândit la asta. La paginile facebook părăsite de oamenii morţi. Pagini de facebook moarte, cu poze fericite, cu sute de friends, cu postări de pe youtube, cu statusuri scrise de cel mort acum. Atunci când se spune că Internetul nu ne înlocuieşte viaţa reală, parcă nu ai avea nimic de reproşat. Dar în aşa cazuri el învinge moartea. Omul rămâne în postările de pe facebook, în istoricul din skype, în gmail-ul său nedeschis pe care vin spamuri. Pe net el continuă se existe.

Nu m-am mai dat cu sania de când au pus fundamentul consulatului României din faţa casei mele. Când eram mică acolo era un nuc foarte mare şi un deluşor pe care creştea vara trifoi şi, straniu, câteva lalele. Mergeam acolo cu bunica şi ne jucam, căutam trifoi cu 4 frunze şi stăteam pe un pled mâncând plăcinte. Nu era nici benzinăria de alături şi iarna dealul era magnific, ca un boţ de zahăr. Sania mea era înainte de asta a lui vărmio, era răblăgită, îi lipsea o scândurică şi era cam ruginită la "picioare". Eu aveam o şubă de iepuraş şi o căciulă cu urechi. Mama îmi punea păturica oranj pe sanie şi eu mă duceam afară. Când sania o lua razna, ajungeam în drum şi zăpada îmi nimerea sub fular, după gât. Acum dealul nu mai e, a font nivelat cu tractorul vreo 8 ani în urmă. Iar pe locul unde era nucul şi dealul acum sunt parcate maşinile celor de la consulat. Dar eu am să caut alt deal, altă sanie şi altă zăpadă o să-mi intre sub fular. Uneori îmi vreau foarte mult copilăria înapoi.

luni, decembrie 10, 2012

Nimic nou pe frontul de vest din 11 august

2 au reacţionat
Eu am uitat că am blog.

Pe masa mea îi un bardac inimaginabil. Cana cu ceai pute a mentă bâhlită, radiera cu smailic :o e murdară de creion, pe o foaie boţită ş ruptă la un colţ scrie cu litere mari "DISCURS", în casă e întuneric, pe ceas e 17.41, eu stau cu lampa aprinsă şi crăp ciocolată. Mai pe scurt, din august masa mea nu prea s-a schimbat. S-a schimbat viaţa.

Când bunica mea spunea "Ce-i al tău e pus deoparte", te avea în vedere pe tine.


sunt imagine polaroid pe retina ta
acord în Mi minor
un măr din ghiozdanul tău
m-am născut sub pielea ta plină de alunele
mi-am deschis ochii şi am căscat
atunci te-am văzut şi ţi-am spus "tata".
alergi prin venele mele cu ochii închişi
ştii toate coridoarele
le pipăi ca pe-o carte cu litere Braille
insectă lemnivoră sub scoarţa mea.
tu eşti acela despre care a scris Exupery
micul prinţ care vedea un şarpe
ce a înghiţit un elefant.
pentru că tu nu ai văzut o felicie
ci o phelly care a înghiţit
o bucată de soare.
am să tai o şuviţă din părul tău
iar păpuşa ta voodoo am să o sărut
până o să-i fac găuri.

te voi mirosi ca pe o proaspătă cutie cu ceai
şi-n capul meu vor glăsui gândurile
ca vrăbiile într-o salcie veche...