miercuri, martie 21, 2012

Gloanţele

2 au reacţionat
Era începutul la 5 când am venit de la lansare acasă. Am pătat scurta cu pix. Caut Fairy şi nu găsesc, îmi trebuie să nu afle mama despre asta, scurta e nou-nouţă. De pe drum îi scriu mesaj "Te iubesc" şi semnul exclamării. O hrănesc pe Cipi şi aprind calcultaroul să-mi pun HIM pentru ca să-mi aduc aminte de vremurile când aveam 15 ani. Zbârnâie telefonul, zbârnâie şi mă bucur, pentru că sună el şi spune cu voce foarte pasivă "Şi eu te iubesc". Îl întreb cum i-a trecut ziua, ce-a făcut, povestesc că eram supărată pe Dudu, pe egoism, pe zile grele. El tace şi respiră în receptor. Simt de parcă vorbesc în gol, într-aşa un gol... Întreb politicoasă "Cum ţi-a mers ziua, scumpule" şi aud un monolog întrerupt de "îhî"-urile mele cum a împuşcat el, cum a nimerit ţelurile, ce-a mai făcut la catedra militară. Eu tac şi îngân din când în când şi mi-e greu, mi-e aşa de greu. Nu pot să-i provoc nici un fel de sentiment, e aşa de cimentuit şi plictisit, mi se face silă de tonul în care vorbeşte, vreau să strig odată "Nesimţitule, oare nu simţi nimic?! Întreabă-mă ce fac, dezmiardă-mă, am nevoie de vorba ta caldă, prostule! Oare nu te duce capul că nu mă interesează pistoalele tale, că mi-e silă că-ţi apare entuziasmul în voce doar când vorbeşti despre gloanţe?! Ce dracu' se întâmplă între noi?!". Dar spun "Bravo, sunt mândră de tine" şi el alungă cuvintele mele ca pe-o muscă "Mai lasă şi tu...". Încep să-i spun că tre să-mi caut de lucru, trebuie să duc la rectorat cererea pentru practică şi nu ştiu unde să merg, nu ştiu unde s-o apuc şi mă simt pierdută, mă simt mică cât o fărimitură din plăcinta cu cartofi de la cantină. Mă simt foarte pierdută şi... Şi el spune "Ei... ce să-ţi spun". "Urează-mi succes... mă rog..." îi zic. Şi simt cum se mişcă în capul lui gândul "Du-te la dracu, du-te că vreau să mă odihnesc, du-te cu smiorcăială la mămica şi lasă-mă dracului. Şi-mi vine să strig la dânsu' "Am să plec de tot!!! Am să plec de tot, de tot, de tot, că nu vreau, nu mai vreau aşa, să-mi spui că mă iubeşti cu de-a sila!". Şi tăcem mult, un minut plin, 60 de secunde, multe milisecunde, multe tăceri. Apoi el spune "Pa." şi închide. Eu mă uit la romaniţa de pe ecran, mă uit şi tac, şi suspin o dată, de două ori şi...

Mă simt mică ca o fărimitură. Mă simt foarte singură şi în capul meu răsună gloanţele.

joi, martie 08, 2012

Fetelor

0 au reacţionat
Fiţi fericite şi să vă fie fericite mamele, surorile, verişoarele, bunicile! Mult soare vouă şi iarbă verde (if you know what i mean) :D
sursa: deviantART