luni, ianuarie 23, 2012

Nimic

Îmi rod unghiile.
Tocmai am venit de la examen la filosofie şi logică. E frig afară şi mă dor dinţii dacă respir pe gură. Pe masă-mi stă o carte care se numeşte "Descoperiri geografice care n-au existat niciodată". Interesant, ce scrie în ea... Citesc în fiecare zi poeziile lui Dudu despre moartea soacrei sale, nici nu mai trebuie nimic să ştii, e deschis ca o carte. Eu n-aş putea fi aşa de sinceră.
Apropo de cărţi. De fiecare dată când citesc o carte care-mi place mă identific absolut cu atmosfera, cu personajele, cu sentimentele lor. Acele 2-3 zile sau o săptămână trăiesc absolut ca-n '40 ai lui Remarque, în Tokio that never sleeps din Murakami, în iernile umede ale lui Mann. Cică careva a spus că un om care nu citeşte trăieşte o singură viaţă, cel care citeşte trăieşte sute de vieţi.
Nu ninge ca lumea în ţara asta.
M-am apucat să fac postcards şi-mi ies bine. Aş vrea să am ştampile, texturi diferite, dar n-am nici un ban. M-am săturat să n-am bani.
Tot ce-mi trebuie acum e un ceai şi el alături şi un film bun alde Lord of the Rings. E bine că am măcar ceaiul şi filmul. That's gonna be a sweet evening.
Ceva de genul ăsta :D lol, so romantic

Un comentariu:

  1. Pana si simplu fapt c-ai scris ca-ti rozi unghiile mi-a dat o stare de bine. E ceva in felul tau de-a scrie. Ceva ciudat de linistitor.

    RăspundețiȘtergere