sâmbătă, noiembrie 26, 2011

Telefonul

Textul de la atelierul de azi 


Maia făcea cafea la bucătărie când sunase telefonul. Scăpă puţine boabe pe masă şi răsturnă ibricul. Bucătăria se făcu numai stropi. Telefonul suna şi suna. Când a ajuns lângă el, sunetul se oprise. Căută să se gândească cine o putea suna la ora 9 dimineaţa când ea îşi luă liber. Putea fi şeful, mama sau Andrei. Îi sună pe toţi la rând ca să afle cine era. Şeful îi spuse să nu fie paranoică: o zi fără ea nu va fi o catastrofă. Mama nu era acasă, iar Andrei a spus că n-a sunat-o. Şi-a spus că au greşit numărul şi a intrat înapoi în bucătărie. Pisica lingea cafeaua de pe jos din ibricul răsturnat.
- Fugi! - îi spuse Maia. A mai rămas să te îmbolnăveşti. O să te doară capul!
Pisica i se încolăci în jurul piciorului stâng fluturând coada în aer.
- Ce bine că astăzi e vineri, Cârnăcior!
toată ziua se uită la filme lacrimogene, bău cafea şi se tolăni în pat. Seara Andrei îi aduse biscuiţi cu migdale.
A doua zi dimineaţa pe la 9 era încă în pat. Andrei era dus la alergat în parcul de alături şi Maia putea să doarmă în voie încă puţin. Când a vrut să se întoarcă pe cealaltă parte, din living s-a auzit telefonul. Sunetul insistent într-o dimineaţă ceţoasă o făcuse pe Maia să-şi pună plapuma în cap, dar ăla suna şi suna. În cinci paşi, Maia era în camera de zi. Ridică receptorul şi spuse nepoliticos:
- Chiar merită să mă treziţi aşa devreme?
Dar în telefon se auzi doar un fel de bruiaj de reţea de parcă cineva desfăcea o bomboană cu înveliş care foşneşte. Tăcu mirată şi apoi făcu de vrei două ori: "Alo! Alo?!" şi puse receptorul. În trei ore telefonul sună iar, exact la ora doisprezece. Maia se întoarse suspicios. De data asta luă receptorul aproape imediat.
- Da? - spuse neîncrezut.
În acel moment, în living s-a deschis fereastra. Vântul sufla în perdea şi aia se umfla ca o pânză de corabie piraterească.
- La dracu'! - Cu o mână ţinând receptorul, cu alta împinse geamul. - Scamatorii ieftine! Alo? Cine sunteţi? Violeta, tu eşti? - Violeta era fiica lui soră-sa. - Nu te juca că te pârăsc mămicăi.
În receptor tăceau.
- Vorbiţi vă rog, vă ascult!
La capătul celălalt au pus receptorul. Maia spuse: "Ia nebuni!"
N-a mai ieşit din libing toată ziua. S-a uitat la TV, s-a jucat cu Cârnăcior, a citit nişte ziare. La 9 seara iar a sunat telefonul. De data asta, Maia s-a uitat lung la aparat. A luat lent receptorul şi a spus încet şi răspicat:
- Alo.
Tăcere apoi foşnet. I s-a năzărit un oftat.
- Cine eşti?
Tăcere. Cu glas coborât întrebă:
- Eşti amanta lui Andrei? Nu credea, îl ştiam fidel, dar dacă suni atâta, poate eşti vreo amantă de-a lui. Aşa-i? Suni să mă scoţi din minţi, spurcăciuneo, descreierato?! Nu mai suna, ai înţeles?!! Uită numărul ăsta, neghioabo!
- Cu cine vorbeşti, Maiou? - Andrei intră în living.
- Sunase telefonul, n-ai auzit? De vreo două zile tot sună cineva şi tace.
- Mă uitam la TV la bucătărie şi n-am auzit. Poate se joacă nişte copii. Nu băga de seamă.
duminică la 8.30 Maia deja era lângă telefon. Aştepta sunetul. Şi a sunat. A ridicat şi a tăcut. La celălat capăt s-a auzit un scârţîit.
- Nu fă asta, mă sperii.
Linişte.
- Dacă mai suni încă odată jur, jur că o să te găsesc.
La ora 12 telefonul sună iar. 
- TACI!!! Taci odată!!! Închide-te!!!
- Maia, ce faci?! - Andrei ieşi din baie confuz. Maia!!!
Dar Maia deja alerga spre telefon cu foarfeca în mână. Dintr-o mişcare ea tăie firul şi aruncă telefonul cât colo.
- Acum eşti mort şi o să taci ca mortul!
- Maia... - Andrei rămase împietrit, dar ea nu-l vedea.
Cârnăcior, motanul ei alb se apropie şi mirosi telefonul sau, mai exact, ceea ce rămăsese din el. Cu ochii lui ca portocalele se uită atent, foarte conştient la Maia.
- Acum va trebui să cumperi unul nou, îi spuse motanul.

Acasă sună telefonul. Andrei îl luă cu grijă - era nou-nouţ.
- Slavă Domnului că am răzbătut într-un sfârşit! Andrieş, eu sunt mama Maiei, sunt acum în munţi şi aici conexiunea e foarte rea. Am plecat fără s o preîntâmpin şi am sunat mai devreme de vreo zece ori. Maia e acasă?
Andrei privi pe fereastră:
- Maia e la psihiatrie, - şi puse receptorul.

3 au reacţionat:

  1. Eu aş spune că sărmanul Andrei, fiindcă Maia şi aşa e "dusă", iar el e conştient de toate şi ştie şi cauza (sunetul mamei în final). Deşi el pare secundar şi neînsemnat, el suferă mai mult ca Maia.

    RăspundeţiŞtergere
  2. A mers de minune cu cana mea plina de cafea la plic.:) Relaxant...

    RăspundeţiŞtergere