O femeie frumoasă e neapărat proastă?

După orele de la facultate aveam preconizată întâlnirea cu Aurelia referitor la Gala de joi, trebuia să discutăm poezia aia şi să improvizăm ceva pentru a fi ok joi. Pe lângă Academie, după ce l-am sunat pe Dima şi am aflat că nu ne mai vedem azi nici într-un mod posibil, am dat cu ochii de Dumitru Crudu cu încă un domn X căruia, chiar dacă aş fi vrut să-i dezvălui numele, nu mai ţin minte cum îl chema. Am făcut un schimb de replici, Dudu m-a prezentat, ăla mi-a pupat mâna, mi-a spus de vreo 3 ori cât sunt de frumoasă şi apoi Dudu i-a spus că fragmentul de proză de-a mea a apărut  în "Timpul". Domnul s-a înviorat, cică "Interesant, proză poliţistă..." şi mă întreabă: "Domnişoară, ce ţi-e interesant să scrii cel mai mult". Pe dracu', să fi fost voia mea, aş fi scris despre orice m-ar interesa pe lumea asta, de la politică, învestigaţie, societate, spectacole mişto, medicină, mediu înconjurător, oameni. Sunt grămezi de subiecte. I-am spus pe şleau că mi-i interesantă investigaţia jurnalistică. Aş vrea să mă bag într-un caz straniu, ceţos, încâlcit şi să prezint materialul mulţimii care nici nu se aşteaptă. El cică "Ei, prostii...". Dudu a vrut să anihileze situaţia, a dat să mă întrebe dacă vin astăzi la cenaclu şi i-am spus că nu pot, sunt înrolată la Aurelia. Domnul X mă sfredeleşte cu privirea. "Domnişoară, nu mi-ai răspuns la întrebare". Zău, ce puteam să-i spun mai mult decât atât? Mă interesează totul. Atunci el îmi afişează fraza: "Eşti prea frumoasă ca să poţi răspunde". Parcă mi-a dat o palmă. L-am întrebat: "Dumneata consideri frumuseţea o barieră pentru intelect?". A început să bolmojească ceva de genu' că nu a avut asta în vedere, iar Dudu i-a spus repede: "Oricum n-o să-ţi spună nimic astăzi, ce-ar fi să discutaţi în altă zi cumva?". La care domnul, cu aer de înţelept budist îmi spune "Fetiţo, trebuie să ştii ce vreai să spui lumii". La dracu'. Era oare cândva la modă metoda asta de a spune complimente, sau cum să înţeleg? Sincer, am crezut că au trecut demult vremurile unde femeile nu aveau drepturi şi erau un simplu decor, iar bărbaţii mişcau lumea la deal. E o chestie depăşită. Sunt femei ilustre, într-adevăr minunate profesioniste în treaba lor, iar vorba "merge un om cu o femeie" e o stupiditate.Sau pe vremea lui femeile deştepte erau neapărat nişte matroane cu mustăţi, ochelari imenşi şi 50 de kilograme în plus? Societatea noastră, care se laudă la orice pas că e tolerantă, democratică, încă califică femeile frumoase drept nişte păpuşe cu un singur neuron. Mă întorc iarăşi cu gândul la lecţia lui Ciocoi despre feminism. Gata, femeia tăcută de la bucătărie care şterge nasul la 10 copii a rămas în istorie. Un om deştept nu m-ar fi judecat pe mine în 2 minute de dialog sec pe o stradă părăsită. M-a etichetat proastă, l-am făcut retardat. Femeia rămâne femeie, sensibilă, frumoasă, gingaşă, alocuri romantică, drăgălaşă, dar asta nu înseamnă că toată existenţa ei se limitează doar aici. Nu vreau să dau exemple de femei curajoase şi deştepte (şi frumoase, evident!) care au ajuns departe şi nu vreau să mă justific prin nimic, pentru că dacă eu sunt prea "frumoasă pentru a răspunde", el e prea limitat pentru a-şi da seama cum m-a insultat.

Un alt lucru care m-a deranjat extrem de mult a fost troleibuzul 22 în care am urcat imediat după ce am aflat că Aurelia nu poate să mă primească. Veneam acasă, iar troleul venea tocmai de la universitatea de medicină. Troleul era plin cu arabi. Era ticsit de lume şi, mare mirare, toate locurile de pe scaune erau ocupate de băieţii arabi. Chestie oribilă, pentru că stăteau femei în vârstă, şi în general foarte multe femei, care cu genţi, care pe tocuri (inclusiv eu) şi toate erau în picioare. Nu vreau să fac rasism aici, deşi eu afirm absolut deschis că nu-mi plac nici ţiganii şi nici arabii (nu-mi pasă de reacţia voastră, ştiu că toţi suntem oameni, dar şi eu am slăbiciunea mea), dar sunt BĂRBAŢI care, pe dracu, ar fi putut oferi locul măcar unor băbuţe, dacă nu mie. Din contra, ei se mulţumeau extrem de mult să-mi facă ochi dulci şi să zâmbească alde "Devuşca, ce eşti de frumoasă" strând pe scaun, iar eu în picioare. În fine, articolul meu rage în gura mare că eu sunt femeie, mie îmi place să fiu femeie, dar eu cer să fiu respectată, dar în loc de asta, societatea noastră încă mai califică femeia drept decor fără creieri. Nu-mi trebuie aici comentarii ale unor retarzi care spun ceva de genu "femeia să-şi cunoască locul şi să tacă din gură, că bărbatu' îi cel principal", pentru că dacă cineva crede astfel, să se cupleze atunci cu alt mojic ca şi el ori cu propria mână dreaptă sau stângă la preferinţă. Eu nu m-am arătat niciodată o feministă înrăită, eu respect bărbatul, dar anume Bărbatul cu literă mare, nu un mucos care afirmă că femeile sunt nişte găini. Domnul X ar fi trebuit, la ai lui aproximativ 60 de ani probabil, să se gândească de 2 ori knd vorbeşte cu o domnişoară, iar arabii să înveţe buna purtare.