Răscolesc prin scurtmetrajul vieţii mele şi împing într-aiurea numai nori care încetinesc mişcarea. Tocmai acum chiar unul lung şi leneş stă agăţat drept în mijlocul cerului ca un zeppelin, numai că nu led. Se întâmplă multe lucruri, eu le privesc ca din fereastra unei rutiere, totul se vede, dar nu se face nici un loading, lucrurile trec neobservate, rapide, iar rutiera face virajuri, ba în stânga, ba în dreapta, ba la rond şi pe mine mă aruncă adesea de pe scaun. Cunoşti senzaţia aia stranie de vacuum din stomac, de salt funny când te azvârle în aer şi cazi la loc. Dese ori acuma simt un astfel de shaking. Chiar ieri realitatea m-a scuturat de umeri şi eu m-am trezit respinsă. Nu mă întreba de ce, e mult de povestit. Totul e fragil acum. Mă simt al dracului de nesigură şi totul e schimbător, ieri nu seamănă cu azi, iar azi - cu mâine. Iar tu...tu eşti ba distant, ba plictisit, ba furtunos de gingaş, ba rece, ba extrem de bine dispus. Şi dacă aparent eu par mai spontană decât tine, eu sunt cea stabilă. Şi cu fiecare zi tu pari mai sofisticat.
Ai intrat?
RăspundeţiŞtergeresigur. jurnalism, contract.
RăspundeţiŞtergereFelicitări ^__^
RăspundeţiŞtergere