sâmbătă, februarie 19, 2011

Inspirat din House 7.12

0 au reacţionat
Totul e atât de subţire, de firav, de gingaş, împăienjenit şi îngheţat... Merg pe muchie de cuţit şi ţin echilibrul la care sunt atât de rea pentru ca să nu sparg nimic, să nu stric, să nu fac mai rău decât este.
Dăunăzi am fost la expoziţia de la Brâncuşi şi m-am uitat la o lucrare cu multe bilete de troleibuz, cu bonuri de plată, chitanţe, chestii... Mi-aduc aminte cum înainte la r'n'r mesele erau cu sticlă, da' sub sticlă oamenii scriau bileţele, băgau lei iscăliţi iar eu, Olga şi Mila beam a 2 bere şi era fum şi noi eram tinere, eu aveam 2 codiţe şi breton, iar Olga avea păr negru. Şi ţin minte chelnerul Kolea, căruia i-am lăsat numărul meu şi el aşa şi n-a mai sunat :D Şi lucrurile astea în genere nici n-au cum să fie legate, pur şi simplu uneori îmi amintesc de chestii care parcă ar fi trebuit demult uitate, da' le ţii minte.
Ţin minte cum mi-a pus profa' de mate 5 la un test, pentru că a citit un mesaj de-al meu la Vitalik în telefon, cum că aş fi numit-o oaie.
Ţin minte cum era într-o iarnă minus vreo 15, şi noi eram la un offline afară şi eu mă uitam la aiwy şi-l uram din toată inima.
Ţin minte cum eram bete şi Ssaint mă ruga să-i cânt un cântec de Fleur pentru o sticlă de bere.
Ţin minte ziua Liudei Rusu din 2008 într-o badâgă când am omorât numai eu 2 litri de bere.
Ţin minte cum m-a dus tata la Dănceni şi povestea cum s-au cunoscut cu mama.
Îl ţin minte pe Phoxy, câinele lui Vlad care a murit demult şi cum lătra el la mine, iar Vlad căuta cheile de la uşă.
Ţin minte cum copia cu Munteanu la testul de istorie în a 7.
Ţin minte atâtea lucruri, da' importantul vreau să-l uit, să-l uit, să treacă...

luni, februarie 07, 2011

My world has changed

3 au reacţionat
La mine acum e cam aşa ca-n filmul ăla "Eternal sunshine of the spotless mind". Eu-s on a new level, maybe better, dar eu n-am maşinărie care să şteargă amintirile şi eu poate că visez la una ca asta, dacă n-aş fi aşa de laşă. Şi v-aş spune poate că mai multe, dar am descoperit că acuma FOARTE multă lume citeşte blogul ista, ne dai bojică. Confidenţele mele deja se citesc cu aşa un aer de senzaţie, de "oare ce s-a mai întâmplat acolo la dânsa". Băi da, s-a întâmplat mult rahat şi eu, fericita deţinătoare a unui creier de blondă, am intrat singură într-un mare cacat moral. Eu m-am blocat undeva la mijloc: eu încă simt o grămadă de lucruri care provoacă nostalgie, gingăşie sau iritaţie, dar totodată încerc să trec la un nou nivel, la sentimente noi şi să descopăr, totodată lăsând în urmă iubirea aia sufocantă. Şi parcă se primeşte, tfu tfu. Da' nu până la urmă şi asta mă face să mă simt straşnic vinovată şi confuză. Pământul de sub picioare e straşnic instabil şi eu mă aflu pe lamă de cuţit, dă-o-n pwlă de situaţie morală de prost gust. Ba plâng, ba râd, ba mă irită, ba mă intrigă, ba vreau, ba nu vreau. Ce-s de proastă, doamne dumnezeule.

sâmbătă, februarie 05, 2011

Nothing to say

0 au reacţionat
Confused. So ultra-mega-fakin'-confused! And dumb ._.
So...can anyone tell me where's my brain?

marți, februarie 01, 2011

Vers

2 au reacţionat
capul meu e vraişte!
speranţele se usucă afară pe sfoară,
în maşina de spălat curăţ conştiinţa,
în chiuvetă aşteaptă vina.
îmi calc între timp demnitatea
şi o aşez pe umeraş.
îmi caut disperată flirtul prin dulapuri,
îmi potrivesc în faţa oglinzii modestia,
însă dau preferinţă încrederii în sine.
îmi aranjez eşarfa albastră a visului,
mătur de pe podea dragostea nefericită,
pun în poşetă clanul mens, devotamentul,
puţin risc şi grupa de susţinere morală.
mă pătez de neatenţie bând curajul
şi, dintr-o dată, în faţa mea se aşează
frica şi dubiile bând coniac.
superb. norocul meu că ironia apare în spatele lor
cu tigaia în mână. după scandal în bucătărie vine triumful.
aşteptarea stă cu o mutră acră
şi joacă cărţi cu punctualitatea.
încui casa cu aroganţa şi mă pornesc
lăsând în urmă o aromă de nelinişte.
pe de o parte a mea se târăşte scepticismul,
pe de alta - optimismul, deşi merg direct pe realism.
în troleibuz mă păleşte de umăr gelozia,
mă calcă invidia şi simt
cum vrea să mă împuşte iubirea veche.
dar ştiu totul, pentru că am un flacon de siguranţă cu mine,
că acel cineva mă aşteaptă exact la 3
pe strada unde se regăsesc visele.