sâmbătă, iunie 19, 2010

Aşa... Ca să fie.

0 au reacţionat
Ai ai ai, de când n-am scris. Shame on me.
TaDam: lucrez bibliotecară :)
Vacanţa merge previzibil, frumuşel, aşa ş n-am slăbit xDD. Pare-mi-se am stricat şi mai mult relaţiile cu toată lumea, so congrats to me, yeah. Felicitări celor care-au terminat examenele, BAC-urile, finally a venit ză lăst măn from Beliţî, la Alice a venit mum, la mine a venit liniştea şi totu-i boring. Miss some (a lot) of people, da' nu am timp. Credcă unicul om care crede că încă am prea mult timp liber e Vlad, pentru că el are de 10 ori mai puţin timp liber ca mine.
Am decis că pe primul salariu mă duc să-mi cos rochia la atelier. Amuş bag poza (tot de la Dita von Teese am crâsit-o), deşi mama aşa frumuşel a făcut aluzie că banii tre de "băut" :D
My mum :D

Să vă spun de ce nu-mi place vara. First of all, urăsc căldura, da' asta stă deja pe ultimul plan. Chestia e că tot timpul vara vine perioada când trebuie să trecem cu vre-un prieten prin vremuri grele. Deşi vacanţa presupune că toţi deja-s liberi şi totul e bine, da' ieşim mai rar, ne îndepărtăm şi ne băgăm în sine. Vara trecută anume aşa m-am îndepărtat de neformalii mei ruşi. Mi-e frică să nu pierd again pe cineva. that sucks, puii mei, e o senzaţie cu totul şi cu totul urâtă. Şi faza e că vreau să mă limitez doar la cei prieteni care deja îi am. Nu mai vreau cunoştinţe noi, sick wish, nu-i aşa?
Ştiţi, cam târziu să povestesc despre mine în timp ce blogul meu acuş face anul, dar ar fi bine să ştiţi că-s de fiecare dată diferită şi pe unii asta enervează la culme. Cam de aia şi-i pierd pe majoritatea. Nu se adaptează, iar eu nu vreau să fiu cum vor ei.
Cam sad a ieşit postarea. Pfff. Să nu uit să bag imaginea rochiei.
Cred că am o idee pentru nuvelă, da' mă tem că o să fie parte plagiată. Am vrut să fie pur din scrisori, şi mi-am amintit că Vio are scrisori în trilogie. Mda.

luni, iunie 07, 2010

O leapşă diferită

3 au reacţionat
UPD: Am redactat postarea şi am încleiat link peste fiecare piesă, pentru a o putea asculta doritorilor (dacă există cineva).

Ei bine, nu am ce face, nu s-a întâmplat nimic înafara faptului că am privit azi "Amelie", am simţit că viaţa-i frumoasă, am pierdut iar în Worms Armageddon, am ignorat un mesaj pe chat, am băut bere de 17 lei (!) juma' litru, am păpat pâine cu maioneză: câte juma' de franzelă fiecare (eu şi Men), am mers pe jos desculţ, am mâncat cireşe din ograda USM şi erau amare, apoi - acasă şi erau dulci. Şi TaDam, căutam lepşe pe google.ro, şi am prins de fund una mai diferită, în care mi se spune să răspund la întrebări prin denumiri de piese ce le ascult :) Enjoy or not. (răspund prima ce vine în cap)


1.Are you a male or female? – She and her darkness (Diary of Dreams) / Dear Ophelia (Abney Park)

2.Describe Yourself – A girl called harmony (Attrition)

3.How do you feel? – Bittersweet (Apocaliptyca feat HIM and Rasmus)

4.Describe where you currently live – Oraşul 511 (Alternosfera)

5.If you could go anywhere, where would you go? – This woods breathe evil (Swallow the sun)

6.Your favorite form of transportation – Speed of pain (M. Manson)

7.Your best friend? – Queen of Snows(Mila, The Aerium); Ice Queen (Nika, Within Temptation); Gothic lolita (Alice, Emilie Autumn)

8.You and your best friend are: – Отражение (Otto Dix)

9. What's the weather like: - Comptine d'un autre ete (în traducere: Rima altei veri, Yann Tiersen)

10.Favorite time of day: – Our Solemn Hour (Within Temptation)

11.If your life was a TV show what would it be called? – Opheliac (Emilie Autumn)

12.What is life to you? – Mystere (Ophelia's Dream); Manic Depression (Emilie Autumn)

13.Your relationship: – Extravaganza (Charlie Mole, listen the fakin' music and how it's changing all the time in that song) or My Hope, The Destroyer (My Dying Bride)

14.Your fear : – I'm not afraid (Lacuna Coil)

15.What is the best advice you have to give? – Save me from myself (Sirenia)

16.Thought for the day: - Don't fall asleep :D (Swallow the sun)

17.My motto: - True (Akira Yamaoka)

Ăm, listen to the music, cum s-ar spune :)
Hug.

joi, iunie 03, 2010

Feelin' like a shit

6 au reacţionat
Hălau, copii. În primul rând, felicitări celor care-au dat azi primul examen şi good luck la celelalte (big hug).
Now, pregătiţivă pentru un monolog hăisa şi aiurea, de la o fată care are othodneac după o euforie turbată şi care se simte absolut shitty. Cred că domnu'/tipa care-mi pune de fiecare dată reacţia "bred" de data asta va pune tocmai 2. Cred că vă aduce o nemaipomenită satisfacţie să credeţi că asta cumva îmi va schimba stilul sau metoda de scriere. Şi cred că dumneata pur şi simplu n-ai destulă îndrăzneală să bagi capul sub robinet, cum e scris pe bara din dreapta pentru tipi special ca dumneata. Nu am văzut încă nici o postare care să-ţi placă. În fine, nu cred că ar fi treaba mea, şi mai mult n-o să-mi obosesc unghiile prea lungi deja pentru tapare în a te mai înştiinţa că chestia care o faci chiar e boring şi useless.
Azi a fost an awesome day with men. Da' am observat o chestie tare shitty la mine. Dacă e tare bine într-o zi, numaidecât va urma o perioadă, măcar câteva ore foarte de-a oaia. Cred că ar trebui oleak că schimb viaţa asta mai înspre bine şi să fiu mai pohuistă. Yeah, sunt sensibilă, and that's sucks, ma' friends. Cel care o băut mult şi bine în viaţa lui trebuie să ştie o axiomă: cu cât mai mult bei, cu atât mai rău îţi e pe urmă. I think i have supradozare de bine. Eu-s persoana constituită de-a pwla, care nu ştie normal să se bucure de viaţă şi care tot timpul are perioade de frustrare. Şi da, no money, no honey now =_=
Then, mâine am o zi foarte de-a oaia. I should go to the doctor, şi urmam să plec la cenaclul literar, pentru că mâine trebuiau să se organizeze nişte chestii diferite de până acum. Şi în loc de asta trebuie să mă car la cor, pentru că vin nişte oameni de la TV să ne filmeze. Şi a trebuit să-i scriu pe Aurliei că nu vin, deşi promisesem solemn. Şi ea s-a supărat, şi acum la cenaclu se vor uita tip *unsure* la mine. And that sucks too.
Da' vorba aia, totul ce se face se face spre bine. Lăpăială mie peste cap, a big warm hug tot mie.
Sper toţi pentru toţi tot timpul să găsească timp, şi în genre - peace on da' world *ironic*
Şi o fotcă ftemu: numai că atunci era vesel xD Nika ştie cum se numeşte poza, pentru restul anunţăm concursul de cea mai bună denumire pentru poza dată :D

marți, iunie 01, 2010

Reanimarea blogului, încercarea nr nevermind

8 au reacţionat
Totuşi am eu o legătură emoţională cu Diary of Teaholic. Mi s-a spus şi ieri şi azi, şi de mai mult timp, că ar fi trebuit să mă întorc la el, să mă apuc de scris şi chestii, şi restu'. Am să vă povestesc nişte lucruri, am să lipesc nişte creaţii vechi/noi/nemaivăzute/scrise aiurea/whatever şi am să concep un dialog cu voi, pentru că am dispărut cu totul, şi lumea floodează pe bloguri străine, pentru că nu mai are unde-mi scrie ce crede. That sucks, so, copilaşi, scrieţi aici ce vă place, nu vă place, cine dracu' e ăla care la fiecare postare anterioară pune reacţia "bred" şi în genere, va fi un post unde aştept să spuneţi orice credeţi. La urma urmei, datorită vouă sau criticii voastre, am ajuns să-mi doresc să dau la jurnalistică. Yeah.

Am să încep cu o mulţămire oamenilor care m-au scos de pe net, astfel îmbogăţindu-mi viaţa cu evenimente, pentru a putea scrie aici ceva, înafară de recenzii răutăcioase în direcţia unor ţinte veşnic în mişcare. Nika, Alice, Mila, Vlad - omuleţii care-s foreva' cu mine. Alte vorbe călduţe pentru cei ce n-au dat voie blogului să moară, tot stârnind în mine ideea: "poate mai scrii ceva, pe toţi sfinţii!" - Cristina, Corina, Katy şi pare-mi-se Vio în adâncul sufletului ei xD. Un mulţam de ăla mare şi câte un big warm hug.

Acum despre random. E vară, e really vară. Nu-i pe asta că băusem deja de 3 ori pentru sfârşitul de an, aum însă simt că e cu adevărat libertate. Şi-mi pare rău pentru fiecare zi de vară petrecută în dodii. Am spus că vara asta slăghesc (stau pe salate cu roşii şi ceai), mă duc la bazin să mă fac ka4ok (lol), mă angajez la lucru măcar pe ultimele 2 luni de vară, tre să zamutesc un cadou creativ pentru un om tare special da' idei zero, să mă pregătesc la faptu' că la anu vreau să-i phut pe toţi şi să ies eminentă, să fac 2 fotoseşn-uri (unul stil wedding, altul stil ophelia), să mă pricopsesc cu o rochie roşie mego frumoasă de la un mego omuleţ şi să beau fără consecinţe.

Mi-a plăcut ultimul sunet de anul ăsta, deşi s-au dus omuleţi care au fost apropiaţi mulţi ani de-a rândul, şi a rămas o senzaţie de-a oaia că la anul noi suntem cei mai mari. Şi posibil a 12 b deja nu va fi, iar eu nu vreau unificare. Îmbătrânesc.
Iaca şi împlinisem acei mari şi tari opteşpe ani 1 week and a half ago. A fost o zi tare, a fost aşa cum am vrut să fie, am fost puţine şi sweet. Şi deşi mă suna cineva tot timpul, mă simţeam lângă ai mei, undeva unde nu mă poate ajunge nimeni. În ziua aia, mobilul meu a dovedit că poate suna, pentru că uneori am dubii: nafig îl mai am, dacă tot timpul tace? Hm, nevermind, m-am abătut. Şi acum am un urs mare de 2 metri pe care-l cheamă Ghiţă.

Iar acum luaţi seama ce citiţi şi cum, că vine artileria grea, vin nişte versurele albe (ceva rar întâlnit la mine, cea debilă după proza, şi totuşi, de aia şi-s albe) şi un textuleţ răutăcios care merită citit printre rânduri şi simţit mai mult.


"Apocalipsa"

Sunt unicul pasager într-un tramvai
Ce duce bucăţi de sticlă dintr-o lume
Care a înnebunit.
Am consumat destule vise în viaţa mea
Iar acum privesc o lume apocaliptică.
Fluturi de ciment cad din zborul lor frânt
Găurind iluziile care au mai rămas
În ochii de apă murdară de pe asfalt.
Suntem cei câţiva care au rămas după explozia
Bombei atomice.Scheletici, în zdrenţe, noi umblăm după ţeluri
Ce veşnic îşi schimbă locaţia.
Ne târâm aiurea ca nişte zombie
Printre gloanţe sure ce-au rămas nemişcate
În spaţiu
De parcă ar fi moleculele noului aer de plumb.
Avem implantat pe retină un mecanism de ceas.
El ne socoate amintirile ce ne trec prin faţa ochilor.
Eu ştiu, cândva mecanismele noastre se vor observa
Dar va fi prea târziu.
Gloanţele vorreîncepe mişcarea lor.
În următorul moment una din ele
Va trce prin retina mea.
Te-am văzut înaintea sfârşitului.
Apocalipsa am fost eu.


"Bullshit" (de fapt textul n-are titlu)


Am să-ţi povestesc ceva. Un lucru de tipul imaginilor imperfecte într-o lume ideală sau invers. Îţi propun să nu te strădui să înţelegi ceva. Doar să simţi.

Închipuie-ţi pentru un moment câte felinare, lămpi şi lumini există pe tot globul pământesc, lumini mari şi mici, care ar fi trebuit să îndrume şi lă lumineze calea omului pierdut şi singur. Vei spune nedumerit: „Multe...” şi vei avea dreptate. Pământul nostru se priveşte din cosmos ca un fel de Las Vegas ieftin unde s-a strâns, probabil, toată vietatea din Univers. Şi totuşi suntem nemaipomenit de singuri. Începând de la banala privelişte ce o vedem zilnic: oameni care trec unul pe lângă altul, fac nişte lucruri care au intrat în inerţie, dar idee nu au ce vor, de fapt, de la viaţă, până la mai sus menţionatul Univers. Unica planetă care are apă, unica care are viaţă, unica care e atât de favorabil plasată faţă de Soare. Unica, unica, unica... Acest cuvânt uşor se poate de înlocuit cu „singura”.

Suntem tot timpul generalizaţi, nu? Lozinci de tipul: „ Suntem o naţiune”, „Suntem o ţară”, „Suntem putere”. Cine eşti tu fără gloată? Doar închipuie-ţi pentru un moment: ce-ar fi dacă gloata s-ar întoarce contra ta? În fiecare din sute de milioane de case este un om care măcar odată s-a simţit singur.

Să-ţi spun ceva despre afecţiune. Dragostea s-a ieftinit, amice. Şiruri de site-uri, Facebook, chaturi, bannere provocatoare fac propagandă de afecţiune. Dragostea a început să fie o afacere. Ea se vinde cu succes, decorată cu cristale, pene şi draperii. Se vinde ca pâinea caldă, aşa cum este, falsă. Cine suntem noi acum? Generaţia internetului, care nu mai e obişnuită să scrie scrisori de mână, care nu te pune în rând cu lumea dacă nu eşti înregistrat pe odnoklassniki.ru sau alt site în vogă. Generaţia care se cunoaşte, trăieşte şi, să presupunem, evoluează, în chat, unde pune pupuri şi inimi roz şi consideră deajuns o astfel de atenţie. Întoarce-ţi faţa de la ecran şi spune-i celui ce stă într-o cameră cu tine o vorbă caldă. Eşti dependent de ecranul din faţa ta. Încearcă chiar acum să-ţi formatezi Windows-ul! Imposibil?! Sigur, petreci acolo jumătate de viaţă. Suntem toţi aşa. Ca să generalizăm.

„Care e scopul tău în viaţă?”. De obicei lumea nu are idee ce să răspundă la o astfel de întrebare şi spune: „Păi...ca toată lumea”. Individualitatea e ceva care se mustră în ziua de azi, deşi trăim într-o societate democratică (sau, cel puţin, ne dorim să fie astfel), iar URSS a rămas doar în amintirile vârstnicilor şi a unor adulţi. Dacă nu arăţi ca cel ce merge alături de tine pe stradă, dacă eşti în minoritate, tot timpul se va găsi cineva care să te întrebe de ce nu eşti „ca toţi”.

Toată societatea de azi trăieşte din bârfe, concurenţă bolnavă, dorinţa de a-l scuipa pe cel mai bun ca el şi o alergare stupidă cu ochii închişi după iluzii deşarte. Opreşte-te şi închipuie-ţi: dacă într-un moment s-ar opri din fugă toată lumea, se va instala o linişte absolută. Opreşte-te şi uite la tine. Într-o linişte adâncă e mai uşor să te concentrezi. Poate vei reuşi să răspunzi la întrebarea despre sensul vieţii. Iar acum stinge lumina şi aprinde-ţi sufletul. Dacă-l mai ai.


Iar acum, noapte bună copii, vara veţi avea timp de a vă dezarmoniza faţa citindu-mi bloguşorul. Deh, nu-mi rămâne decât să promit că voi scrie mai des. Hug.