duminică, ianuarie 31, 2010

Duminică

3 au reacţionat
Ah ce zi...ordinară.
Ei hai ş-oi scri şi eu o postărică frumuşică random.
M-am trezit la 8.50. Apoi la 9.27. Sincer, nu ţin minte ce am mâncat dimineaţă. Poate dacă stau un pic şi mă gândesc, atunci pot să vă spun, dar dintr-o dată nu - galeak.
Ultima zi de ianuarie. Deam' parcă simt primăvara.
Mi-am amintit ce-am mâncat: blinele fără nică xD
Pe la 12 m-am vopsit cu albastru, aşa frumos încât singură n-am crezut că-s eu. După "excursia" de ieri la Galben toate hainele put a fum de ţigări în dulap. Şi asta numai de la un pulover în care eram înbrăcată. Tfu.
Mi s-a făcut milă de papucii mei care nu-i iubesc de vechi ce-s că trebuiau să înfrunte o glodăraie nemaipomenită afară. Zăpada s-a făcut ceva genu' câcat murdar cu un pic de apă din mina de cărbune. Şoferii moldoveni bat recordurile. Deşi nu pot să zic nimic, au fost politicoşi azi. Însă pentru a nu fi călcată am fost nevoită să mă bag într-un perete şi să-mi murdăresc pantalonii până la genunchi de acea chestie câcăcie numită zăpadă.
Am ajuns cu chiu cu vai la cor. Proful fuma la colţ. Era supărat. Şi parcă simţeam: lecţia a început-o cu morală. Că nu frecventăm, că lipsim des, că suntem iresponsabili, că el nu ne pune să venim zilnic, că el e indulgent şi noi nu, că el bla bla bla. Eu stăteam numai cu gândul cum să spun că trebuie să o4cuiesc sămbăta viitoare. I-am trântit otmazcă că va fi ziua mamei (deşi ziua mamei e mâine) şi vorba aia: *running*. După aia merg frumos la cor măcar vre-o lună. Promit solemn.
Am venit cu greu home, picioarele erau deja ude. Pe drum a sunat Vitalik şi noi am căzut deacord că ne vedem tocmai în 2012, să ne fie motivată întâlnirea xD. Alice spunea tot drumul că bretonul ei stă rău, de aia scriu aici: ARATĂ BINE.
Home mama făcut mămăligă. Awww. Doar că era ca un terci. Făina aiurea. Apoi ne-am uitat la Forrest Gump şi pot să spun că e un film extraordinar. M-aş uita la el de 200 de ori şi nu m-aş sătura.
N-am făcut nema lecţii. La mate' fost lene, oricum nu ştiam. La literatură ne vom cere voie, n-are sens. Informatica...vorba aia: ţr-ţr-ţr.
Şi iată stau. Făcut Dramei reclamă la bloguleţul meu, am de gând să mă uit la Tom & Jerry pe iutub şi deja mi-e foame.
Fiţi cuminţi, puii mei. Mâine totuşi e luni. Aşa că forţe pentru a merge încă o săptămână la şcoală.

miercuri, ianuarie 27, 2010

Chestionar

1 au reacţionat
Deja unul crâsit de la Nika, care trebuia completat în primele zile de ianuarie, dar acum încă e ianuarie nu iulie, deci îmi pot permite.
Chestionar pe 2009.

1.Ce lucru pe care nu l-ai facut niciodata inainte, l-ai facut in 2009?
Ă. Iaca chiar nu vă spun xP.
2.Ai facut ceva decizii importante la inceputul anului 2009? Vei face in anul ce vine?
Am făcut destule. Pentru că asta e: trebuie să decizi ceva tot timpul pentru a nu sta pe loc într-aiurea. Sigur că voi face destule şi în 2010. Viaţa constă din decizii. Că nu ne duce cineva în spinare, noi treb' să ne gândim ce să facem cu viaţa asta a noastră.
3.Cineva apropiat tie a nascut?
Nu.
4.A murit cineva apropiat?
Bunica. A fost greu şi continuie să fie.
5.Ce tari ai vizitat?
Nici una. Moldova mă ţine cu dinţii ei de aur xD
6. Ce ai vrea sa ai in 2010, si nu ai avut in 2009?
Vreau să capăt înţelegere, să-mi public ceva nuvele, să am note normale la teze, să am mai mulţi bani (de ce nu?). Nu vreau veşnic în casa asta să se simtă că suntem la limita falimentului. Vreau să am o rochie de vară bordeaux, mai multe zile petrecute cu bf, cu good friends... Dorinţe de om normal.
7.Ce momente/zile/date din 2009 iti vor ramane in memorie, si de ce?
7 aprilie, normal că a fost o zi în care eram ş eu plină de emoţie. Taman nuş ce căutam eu pe acolo, plăteam netul oficiul căruia se află un pic mai jos de parlament. Şi ţin minte că atunci când mergeam pe alături cineva a aruncat un chirpic şi a spart ferestrele etajului 4. Lumea se îmbrăţişa...Altceva. Hm. 1 iunie. când a murit bunica. toţi sunau să mă felicite cu ziua copilului, că la anu' cică am 18 deja, iar eu ziceam: "a murit bunica" şi puneam receptorul... Atunci a dormit Mila cu mine. Dormeam la balcon. Şi ploua tare...

Momente...momente de întâlnire cu oameni buni. Cu menu Nika, cu menu Aka, cu menu Rika, cu Alice, cu Corina, cu Roma, cu Cristi. Cu toţi am făcut cunoştinţă în 2009.

8.Care a fost cea mai mare implinire a anului?
1 an cu Vlad. Poate mai multe, dar în cap nu-mi vin.
9.Care a fost cel mai mare esec?
Eşec... da' hz, nu prea-mi bat capul. Adică nu-s pofighistă, dar eşecuri serioase nu ţin minte să fi fost.
10.Ai trecut prin accidente sau boala?
Am fost bolnavă de angină şi bronşită. Accidente...nu. tfu tfu.
11.Care e cel mai bun lucru pe care l-ai cumparat?
Corsetul mi l-a trimis Olea. Poate prima rochie în viaţa mea matură. Bej cu danteluţă. Primii pantofi care îi port nu cu de-a sila. Trench. Anul trecut a fost plin de cumpărături. Merci mult mamei.
12.Cine te-a facut fericit?
Păi, m-a făcut fericită my bf. Altcineva mă poate face maxim
um satisfăcută.

13.Cine te-a facut trist si deprimat?
Ei, fake friends şi vyioabele lor. Mama uneori, ca şi celelalte mame care nu înţeleg copiii care deja nu-s copii.
14.Pe ce ai cheltuit majoritatea banilor?
Şederea la Asachi, hotdoage (anume hotdoage), haine. As always.
15.Ce te-a emotionat cel mai tare?
Bunica.
16.Ce cantec/album iti va aminti mereu de 2009?
În luni diferite, alte piese, alte albume... Mereu Atimatter, mai ales vara. Toamna Poets of the Fall şi Fleur. Haggrad mai în iarnă, asemeni lui Diary of Dreams. Emilie Autumn. Primăvara eram cu un picior în cealaltă subcultură...Adik, pozitiffceG, ghete, chestii... ştiu eu... maybe Three Days Grace, Breaking Benjamin, HIM.
17.In comparatie cu aceast moment, anul trecut tu erai...
Mai băieţoasă, mai nebună, mai responsabilă.
18.Ce ai fi vrut sa faci mai mult?
Să strâng banii, să fiu mai rece, să ies mai mult la aer.

19.Ce ai fi vrut sa faci mai putin?
Să stau la comp. Indeed. Să cheltui bani într-aiurea.
20.Cum te-ai petrecut Craciunul?
Nicicum. Nu-l petrecem.
21.Care a fost luna favorita din 2009?
August. I-am cunoscut pe mulţi oameni care mi-au devenit friends.
22.Te-ai indragostit in 2009?
Am făcut-o mai devreme.
23.Care a fost emisiunea TV favorita?
Ă, nu mă uit la TV. Da' cred că a rămas Смешарики.
24.Urasti pe cineva ,care anul trecut nu il urai?
Nu. Ura ca şi dragostea sunt emoţii mult prea puternice.
25.Care a fost cea mai buna carte care ai citit-o?
Am scris mai mult decât am citit. N-am citit nimic nou, am recitit cărţi. Sau poate că am citit dar am uitat.
26.Care a fost cea mai mare descoperire in muzica?
Haggard.
27.Ce ai vrut si ai obtinut?
Corset.
28.Ce ai vrut si nu ai obtinut?
Comp nou şi MP3. Dar le voi avea în 2010. Compul precis.
29.Filmul favorit al anului?
Mmm, poate Amelie. Sunt fană veche la Supernatural, deci sezoanele 4 ş 5 care le-am privit anul ista. Mult aşteptatul Dorian Gray care l-am privit în 2010 dar a apărut în 2009, deci hai să-l înscriem aici. Deşi eu nu prea cu filmele...
30.Ce ai facut la ziua ta de nastere, si cati ani ai?
Am 17. Am făcut un picnic doar în 3. Mila eu şi Cristina. O sticlă de vin, una de 2 litri de bere şi tartine. La valea trandafirilor într-o iarbă de 2 metri. A 2 zi am găsit o surpriză de la Vlad sub uşă. Era sweet. Dar cred că anul ista va fi altfel...
31.Un lucru care te-ar fi facut sa te simti satisfacuta?
Mila din nou la liceu.
32.Cum ai descrie conceptul tau personal in moda in 2009?
Feminitate, roşu, negru, sur, albastru, violet, verge de smarald, dantele, argint, machiaj minimalist, conturat.
33.Ce te-a tinut la realitate/ judecata curata?
Da' eu nu judec la rece never. Aşa om aiurea-s eu.
34.Ce celebritate a fost prezenta in fanteziile tale cel mai mult?
Nu, mersi. Eu n-am fantezii cu celebrităţi, mă limitez la faptul că lumea mea e plină de oameni normali.
35.Ce eveniment politic te-a interesat cel mai mult?
7 aprilie, ce altceva ar putea fi?
36.De cine ti-a fost dor?
De Mila. De cine mai poate să-mi fie AŞA de dor?! De bunica, de Cristina, de Vitalie, de Olea. Urăsc criza asta economică...Olea n-am văzut-o aproape 2 ani. Florida e departe-n mama măsii.
37.Care a fost ce-a mai buna persoana cu care ai facut cunostinta?
Menu Nika. Asta 100%. Alice, am vrut foarte mult s-o văd. Sunt hăpi că le cunosc.
38.Spune-ne o lectie de viata invatata in 2009?
Băgaţi-vă 'cioru în oameni care vă cacă viaţa ş nu luaţi în cap tot bredul.
39.Scrie un fragment dintr-un text care te-ar suma anul.

Da' iaca chiar idee n-am. Ca din statutul lui Nika: полоса белая, полоса черная а в конце жопа.

40. Şi na, ca să fie 40, bagă şi o imagine care ar caracteriza 2009.

Ai un scop, mergi spre el. Dar nu uita că sub copacii mari dacă te prinde o ploaie cu fulger, acolo te poate omorâ.

Ei na: încă un chestionar.

1 au reacţionat

De la Nath, că o vrut dumneaei. Hai că de data asta chiar nu vroiam să scriu nimic azi. Dar fie.

Patru filme care mi-au plăcut:
* Amelie
* Equilibrium
* Eternal sunshine of the spotless mind
* Wuthering Heights

Patru cărţi care mi-au plăcut :
* "The Portrait of the Dorian Gray" Oscar Wilde
* "Вероника решает умереть" Paulo Coelho
* "Mândrie şi prejudecată" Jane Austin
* "Roşu şi Negru" Stendhal

Patru prieteni apropiaţi :
* Mila (dacă e vorba de apropiaţi foc) şi alţi prieteni buni, care se vor supăra dacă nu voi menţiona unii din ei, deci mă limitez la Mila, care mă ştie de la 6 ani.

Patru mâncăruri preferate :
* Salată simplă cu castraveţi ş patlajele.
* Cartofi în oricare formă.
* Găină coaptă cu cartofi şi gutui.
* Tocană cu ciuperci.

Patru lucruri pe care le-am făcut azi :
* m-am vopsit cu roşu aprins.
* am luat 9 la engleză.
* am înţeles unica din clasă ce înseamnă matricele ş cum se rezolvă.
* n-am râs.

Patru locuri unde am dormit :
* casa.
* Ghindeşti, bunica.
* Vadul lui Vodă.
* Hotel.

Patru ţări pe care le-am vizitat :
* Ucraina numa'

Patru site-uri pe care le vizitez zilnic :
* Youtube
* Blogger
* Faces.md
* Google

Patru lucruri care se află momentan pe biroul meu :
* telefonul
* cana fără ceai
* manualul de geografie
* caietul de manuscrise.

Patru articole vestimentare pe care le-am purtat azi :
* pantaloni
* puloverul bordeaux
* fularul sur
* chestia câcăcie

Patru profesori preferaţi :
* proful de universală
* profa de engleză
* profa de fizică
* proful de educaţie fizică cu care nu facem (îmi spune "top model" xDD)

Patru colegi de bancă de până acum :
* Mila (acum la colegiul de arte plastice)
* Edic (acum la colegiul de construcţii)
* Cristina din a 9e (acum le realii paraleli)
* Cristina din a 10b (acum în Italia)

Patru numere preferate :
* 18 * 13 *23 *4

Patru poeţi preferaţi :
* George Bacovia

Patru persoane cu care am vorbit azi :
* mama
* Marina
* Vitalie
* Nika

Patru instrumente la care aş vrea să cânt :
* chitară
* pian
* bas chitară
* violoncel xD

Patru materii preferate :
* literatura universală
* istoria
* engleza
* ora clasei, că nu facem nik xD

Patru regrete :
* mă văd rar cu friends
* nu-mi preţuiesc munca ş dau de copiat în dreapta şi-n stânga
* stau prea mult la comp
* nu mi-am luat rămas bun ca lumea de la bunica

Patru persoane cărora le pasez leapşa :
Ei, nna. Chiar nimănui. xP

marți, ianuarie 26, 2010

Pentru că eu-s aşa şi nicidecum altfel!

4 au reacţionat
Bună ziua, dragilor.
Phelea a venit acasă după una din cele mai plicticoase zile. De fapt, trebuie să spun "mulţumesc" că din 6 lecţii am făcut doar 1 serios şi una neserios iar restu'- deloc. Mi s-a schimbat orarul şi acum miercuri am 2 istorii şi 2 matematici. And it scares me. Afară rămâne la fel de friguşor cum a şi fost, numai că părul meu nu a prins ca data trecută culoare sură. Deşi eu vroiam... *dreaming*
Beau ceai cu napolitane. Mi-e dor de oameni. Pentru că zilnic nu văd decât specimente nedemne de a le studia (altfel spus: colegi de clasă). Mi-e dor s-o revăd pe Alice, Nika, Mila. Apropo, îmi pare rău că Alice nu se simte bine în ultimul timp şi it makes me sad. Aş vrea să-l revăd atât pe Vitalie cât şi pe Vitalik (este o diferenţă colosală, nu încurcaţi) pentru că pe primul nu l-am văzut din vară şi mi-e dor, iar pe al 2-lea vreau să-l văd pt că a reuşit să mi se laude că şi-a cumpărat prima cravată din viaţa lui şi chiar ar fi funny să văd asta xDD.
Nu am temă pe acasă *dăns*...Adică cum să vă spun...am) Dar e nedemnă de privirea mea (off, câtă aroganţă inexistentă în cuvintele astea).
Stau şi scriu chestiuţa asta şi tot trag cu ochiul la bara de sus unde scrie "convertiţi în bani". Oooo, de-aş putea eu converti în bani nasturii, pixurile scrise, "Război şi Pace" de Tolstoi *literaturomani, vă rog nu mă omorâţi*. Chiar vă închipuiţi? Câte o bancnotă în loc de filă. Iha xDD.
Azi 3 specimente jucau belot în ultima bancă. Cât de bine le-a părut că, cum mă numesc ei, "zadrotka" clasei a 11b nu ştie să joace belot. Hm, las' că rog eu să mă înveţe cineva, că Vlad deam' încercase şi figa: din el profesor, ca din mine balerină - adică s-ar putea, dar puţin probabil să fie ca lumea xD. La o lecţie mai nu adormisem. La...chimie, desigur. Stăteam pe scaun, am pus deasupra chestia câcăcie (adiq ceea ce ar fi trebuit să fie dublionka mea). Deşi chestia câcăcie nu arată deloc frumos, ea ţine cald. De aia am zis: ei dă-o-n mă'sa, am să port decât să îngheţ. Şi... am adormit. Apoi am băut ceai la cantinuţă într-o singurătate boemă)) Ceaiul era rece. Pfff, şi dulce *running*.
După cum văd că Nika e off pe mutre înseamnă că niorlăiala de a sta acasă nu a mers. După cum văd că Alice e dezactivată de pe acealeaşi mutre tot nimic bun nu spune... Deşi m-am dezactivat şi eu de un milion de ori de acolo, tot mă gândesc: eşti tu pe net sau nu, asta oricum nu te ajută să scapi de ce ai pe suflet. Cum spune Mila: "Dacă omul spune că nu vrea să te bagi la el în suflet, atunci cu atât mai mult trebuie s-o faci".
Morala: priviţi-vă frica în ochi, iar inamicul stuchiţi-l în fund.
Hug to all.

sâmbătă, ianuarie 23, 2010

Femeia ploii

8 au reacţionat
Iată o lucrare nouă, scrisă în 3 ore.

1. Ceea ce e scris cu negru e acţiunea de bază, ceea ce e scris cu bordeaux sunt amintirile eroului principal. Anume ele formează fonul emoţional.

2. Are elemente de erotic, dar nu cred că trebuie să stea la mine în calc' doar pentru că e un piculeţ în alt stil decât am obiceiul să scriu.


Stropii din băltoacă au sărit în toate părţile, mâlul de la fund s-a ridicat ca într-o filmare cu efect încetinit şi în cercuri s-a întins pe suprafaţa apei murdare, iar el călcă mai departe, luând câteva picături de apă pe pantofi.

Bătea un vânt de martie răcoros de-a binelea, afară era o imagine oribilă de glod şi zăpadă pe jumătate topită. Lumea se grăbea într-o seară ca asta să ajungă acasă, să se tolănească în faţa TV-ului cu o cană de ceai şi să simtă căldura cuiva. Iar el nu grăbea pasul nicăieri. Paltonul gri până la genunchi era descheiat, părul aranjat nu scotea în evidenţă nici un fir rebel, ieşit de sub control, faţa nu reda nici o expresie. Sunt oameni la care citeşti gândurile doar văzându-le faţa. El era altfel. Faţa-i plăcută, dar nu tocmai frumoasă prindea un charm aparte datorită cicatricei deasupra ochiului stâng, buzele de o formă perfectă simetrizau ochii oarecum stranii de un negru pur, atât de accentuat încât nu i se vedeau pupilele. Ceva în firea lui respingea... Fularul lui bordeaux atârna cu un capăt pe spate şi era într-una bătut de vânt. El mergea lent, dar cu un scop anumit. În curând el se amestecă cu mulţimea. Cerul gri ameninţător se cobora peste oraş. Cădea...

Ea stătea lângă un anticariat şi privea nişte păpuşi de porţelan în rochii victoriene. Părul negru scurt, ochii accentuaţi cu cafeniu, într-o rochie verde şi, straniu, cu mănuşi de satin. Vara... Ploua. Ea era fără umbrelă şi lui i s-a părut că ea e o parte componentă a ploii. De pe umbrela lui neagră curgeau şiroaie. El şi-a închipuit-o fără rochie. Doar în mănuşile alea bizare de satin...

- Domnişoară, banal, dar...cât e ora, vă rog?

- Ai ceas pe mână de la...mmm... Howard Miller, destul de scump. Şi IPhone de la Apple în care precis este ceas. Nu te asemui cu băieţeii mucoşi din provincie cărora le curg mucii după fetele din capitală. Mai bine spune că mă vrei şi noi vom discuta problema... Ei hai, nu te mai holba aşa la mine. Mai bine dă-mi o ţigară.

Şi fumul îi învălui faţa...


Această faţă învăluită de fum o vedea apoi atât de des, când Odette în fiecare dimineaţă stătea goală pe pervaz şi fuma.

El şi-a ridicat gulerul paltonului şi scoase o ţigară. Vântul i-a sins-o de 2 ori. A scos-o şi a aruncat-o ochind, într-o vrabie. Mâinile în mănuşi erau băgate în buzunare şi strânse în pumni. Faţa-i melancolică aşa şi nu prinse nuanţă de ură sau gingăşie...

Se întuneca, alocuri apăreau tăbliţe agăţate din partea interioară a uşii de intrare: „Închis”. Ajuns în faţa magazinului de flori, el plăti pentru nouă lalele galbene. Începu să plouă mărunt şi aiurea. Nu-i plăcea ploaia.


- Odette! Odette, stai! E frig, intră în casă. Plouă, în mama dracului. Te pot vedea vecinii!

- Taci, taci, taci, - îi astupase gura cu palma sa mică şi rece şi cu unghiuţele roşii îi zgârâie nasul. - Mă vrei, eu ştiu, eu văd că mă vrei.

- Ode... Goală într-o ploaie de octombrie... Nu fi nebună, te rog. Pneumonia...

Dar nu reuşise să spună. Ea îl trase în ploaie şi prin cămaşa udă el îi simţi sfârcurile, trupul umed... O luă în braţe muşcând-o de gât şi intră cu ea în cameră. O aruncă pe pat.

- Curvo...


Închise ochii şi dăduse o dată din cap parcă alungând o muscă, şi imaginea unui corp de femeie arzând în extaz dispăru ca într-un val de ceaţă.

Pe stradă se auzeau sunete specifice serii: câini lătrând, felinare stricate care bâzâiau şi maşini, maşini, maşini, asfaltul călcat în picioare, urletul lui tăcut. Două fete îmbrăcate în fuste scurte de piele fumau la colţ. Perucile lor ude le făceau asemeni unor mâţe bătrâne şi plouate.

- Ei, baby, nu vrei să ne duci la cald? Hai... azi vom lua ieftin, special pentru tine! Aşa-i că florile-s pentru noi?

- Închide gura, târfo!

În urma lui se auzise înjurături de care ar fi invidios şi-un hamal. O pisică neagră-i trecu strada. El râse fără a scuipa peste umărul stâng de 3 ori. Ochii galbeni ai animalului îl petreceau cu frică. De la el trăgea a frig.


- Ce-i cu dihania asta, Odette?!

- E o pisică neagră.

- Eu văd!

- Termină cu sarcasmul ăsta, Albert! Tu toată ziua eşti la lucru sau nu mai ştiu eu pe unde, iar eu aştept. Tot timpul te aştept! Eu vreau alături fiinţă vie! Pentru că tu deja eşti mort!

Pălitură.

- Eu fac asta pentru tine, femeie proastă! Eu muncesc pentru ca tu să ai de toate! Iar tu vrei să-ţi fiu dădacă! Cum mai vrei să te cumpăr? A?! Spune-ţi preţul!

Durere acută. Din umăru-i începu să curgă sânge.

- Te urăsc!


El dădu nervos din umărul stâng. Mai scoase o ţigară şi cu greu o aprinse în ploaia care se înteţise.

Era ora 9 p.m. El se oprise pe-un pod şi rămăsese pe 10 minute pentru a scoate tot fumul din beţişorul ăla alb şi toxic care îl ţinea între 2 degete palide, lungi...


- Te iubesc, Odette.

Mâna ei cu cana de cafea blocată între falange se opri la jumătate de drum până la buze. Apoi, ca într-o filmare lentă, căzu într-un zbor liber şi apa neagră stropi în mii de picături mărunte podeaua. Cana roşie se risipi în ţăndări în faţa ei. Ochii ei suri îl cercetau cu neîncredere şi frică.

- Minţi.

- Nu. Te iubesc, - el o trase de încheietura mâinii şi o sărutase violent, dominant, muşcând mai mult decât sărutând. Observând opunere el se excită şi mai mult.

- Nu mă atinge!

Pisica arogantă trecu pe alături şi linse de pe podea cafeaua.

- Pentru tine dragostea e război! Tu nu ştii ce-nseamnă să fii gingaş...

- Dar...îţi plăcea asta.

- Cândva da. Dar e imposibil să lupţi tot timpul... Eu plec. Diseară nu voi mai fi.


Şi degetele ei reci s-au rupt din palma lui brusc, agresiv. Ca toată viaţa care ei o trăise în doi...

El stătea în faţa unei uşi negre, grele, masive. Tăbliţa „23” confirma faptul că după această uşă trăieşte femeia cu ochi suri, păr negru de un caré scurt şi o voce joasă, răguşită. Dumnezeul lui. Luciferul lui.

Lalelele erau ude, părul lui era deja într-o dezordine artistică, ochii negri cu cearcăne priveau fix, fără nici o clipire.

El sună lung, apăsat, agresiv, ca orice acţiune care o făcea în 30 de ani ai vieţii sale.

Odette era în verde, ca în ziua în care s-au cunoscut.

- Intră.

Florile le-a pus într-o vază de cristal.

- De ce ai venit?

- Să-mi fac ultima datorie.

- Vrei să-ţi ceri scuze?

- Nu. Vezi tu, ar fi mai bine să te iau de păr şi să-ţi trag capul înapoi, să-ţi desfac picioarele perfecte şi să intru în tine...să văd cu vrând-nevrând gemi. Dar...

- E târziu, Albert.

- Ultima dată îţi spun: te iubesc.

- Nu mă iubeşti, o spui de parcă m-ai ameninţa cu moartea. Mă vrei, tânjeşti să-ţi fiu roabă, zeiţă, copil, mamă. Dar tu doar vrei. Tu-mi porunceşti – nu mă iubeşti.

Faţa ei calmă, nepăsătoare îl enerva.

- M-ai iubit?

- Te-am iubit când zâmbeai... Acum te urăsc.

Brusc el a scoas un pistol şi a tras. Glontele i-a intrat în piept, rupând stofa verde. Picături de sânge îi stropise buzele palide şi gâtul de un alb impecabil. Ochii larg deschişi, calmi, parcă pentru vecie au tipărit pe retină furia lui, chipul unui om sălbatic, obsedat.

El se ridică uşor din fotoliu, luă din acele nouă lalele una, lăsând în vază cifra de doliu. Pară. Opt. Cifra care veşnic se ridică-n cer şi se coboară-n infern. Ca dragostea lui.

O lalea el i-a pus-o între degete, stropindu-i petalele cu sângele ei. Încă o împuşcătură şi peste celelalte opt lalele aterizară stropi de sânge mai întunecat. În cameră se auzea doar ceasul... Tic-tac.

Afară ploua. Ei iar erau împreună. Femeia în verde şi omul care o iubea. Aşa cum a ştiut el.

22.01.2010.

Pentru Vlad.

joi, ianuarie 21, 2010

Dor

0 au reacţionat
-Sunt proastă, proastă, proastă!
-Pentru nimeni nu e secret, dragă...
Obosită... Am venit acasă. De data asta nu m-a nins... Pe nimeni nu a nins. Am zis că nu-mi fac la geografie, azi am primit un 9, gata, ajunge pentru luna asta chin moral. Am zis că nu fac nici engleza, şi fie că deja precis nu-mi mai iese 10 fix la engleză cum o programam pe semestrul ăsta, prea puţin mă phute...
Am deschis calc'-ul la 14.45. Adică peste 15 minute de la intrarea în casă.Nu mi-e foame. Deja de 2 zile nu mi-e foame. Mănânc pentru că trebuie. Deşi nu: totuşi mi-e foame, dar nu atunci când ar vrea mama să vadă că sunt ok.
Vreau din nou să stau cu Mila în bancă. Vreau să mă duc de la liceul ăsta, da-i prea târziu. În a 12 deja nu se mută, iar eu-s a unsprezecea în al 2-lea semestru: ilogic.
Desenam azi în caietul de franceză. Toţi repetau (învăţau) pentru lucrare la istorie. Eu desenam. Stupid, nu am talent în a desenului, dar am desenat o fată cu ochi nebuni. Livia a spus că parcă ar fi soţia lui Jack din Nightmare before Christmas. Stereotipat şi previzibil. Doar în unicul lucru are dreptate profa' de geo când rage într-aiurea: suntem o clasă de oameni cu orizont limitat.
Mă simt foarte obosită. Mă trântesc în fotoliu şi stau de-a oaia, deşi aş fi putut face multe chestii. Acum aş putea face tema pe acasă la literatură, profu' e unicul om din şcoală pe care îl respect şi de care-mi pare rău că predă pentru o turmă de idioţi.
Vorbeam cu Vitalie pe skype. Mă uitam între timp pe youtube la trailer-ul filmului "Eternal Sunshine Of The Spotless Mind". Mi-a plăcut, e nemaipomenit. Îmi aduce aminte de chestii care nu le mai întorci niciodată, că momentul trebuie trăit, că oamenii trebuie mai mult să ţină unul la altul. M-am uitat aspoi filmul de-a-ntregul. Şi-am fost pe altă lume cât priveam...

-Mă cheamă Felicia, dar mă poţi numi Lika dacă vrei.
-Nu. Eu te voi numi Phelly...cu "ph"...
Vreau înapoi ziua aia de martie, când s-a făcut aşa cald, când am ieşit în ghete deodată din papuci de iarnă. Şi aveam părul lung-lung. Şi el îl muşca să vadă dacă simt ceva şi mi-l băga în urechi. Nebun xD.
Nu mai pot să mă trezesc în fiecare dimineaţă la 6.30 pentru a dormi încă juma' oră şi în aceste păcătoase 30 de minute să fiu trezită de mama de 5 ori de la aprinsul luminii şi hodorogelii la bucătărie. Nu vreau să mai simt frigul ăsta, să mă sui doar în deal la şcoala aia, să văd porţile ei verzi greţoase, să privesc profele cu o atenţie falsă bolnavă şi să mă gândesc că vreau mere acre. Da, mâine e vineri. Şi sâmbătă iar cor, iar neputinţa de a ieşi undeva, de a o4cui şi iar un drum în deal. Deja spre casă. Industria constructoare de maşini ar fi happy că are aşa un robot sweet pe nume Phelea.
Dreaming for icecream. Missing for that sweet days of freedom.

marți, ianuarie 19, 2010

Anger

3 au reacţionat
O4cuiesc de la lecţii deja 2 zile. Dintr-o parte pen' că nu e profa de limbă, din altă parte - pen' că sunt sătulă de "consătenii" de clasă, cum se exprimă colega de blogosferă şi şcoală Corina. Demult nu m-am simţit atât de plină de negativism absolut, de o furie copleşitoare, orice vorbă şi mişcare, orice cuvânt spus de ei de-a curului mă enervează! Sunt sătulă până peste cap de atitudinea lor. Pentru ei sunt doar o maşină de facere a temelor pentru acasă. Atunci când au nevoie de mine, eu ar trebui să-i ajut şi să fiu drăguţă, iar când vine vorba de omenie...atunci toţi fac vid că răscolesc prin DEX pentru a defini acest cuvânt. Chiar azi am avut un exemplu de o rară frumuseţe. Doar eu din clasă făcusem ceva pentru lucrarea de laborator la fizică, pen' că acasă m-au ajutat Vitalie şi Vlad. Am venit frumuşel cu caietul şi toţi deodată s-au năpustit asupra mea. A venit o fată cât de cât care se pricepe la fizică, m-a rugat frumos şi i-am dat, mai ales că never n-am avut conflicte cu ea. Şi cum a ajuns caietul în mâinele ei, cum ceilalţi, ca o haită de hiene flămânde s-au năpustit, s-au pus în rând, măcar prin asta demonstrând rămăşiţele de omenesc din ei, s-au pus să copie. Livia nu era, stăteam singură. Venise la a 3 lecţie şi s-a aşezat pe locul MEU la calorifer. Lucrările de laborator, una ca una, identice cu a mea stăteau la profă pe masă. Nu-mi fac probleme, ea ştie de unde s-a copiat, dar...Mă mânca, mă rodea. Era munca mea, chinul meu de 3 ore cu un ochi în caiet şi unul pe net. Am ieşit apoi împreună cu Livia, Nicoleta şi Alina, din urmă cotcodăcea Iura. Ne-am dus la cantină. Era rând, Livia era printre primii, i-am întins 5 lei şi am rugat-o să-mi ea dacă vrea un ceai şi o chiflă. Drept acolo a început să ţipe că data trecută (nici nu ţin minte când) eu nu i-am cumpărat când ea m-a rugat, şi acum cică îmi vine de hac: nu-mi ia nimic. S-a întors cu fundu' şi când eu am încercam să zic ceva, ţipa în gura mare "bla bla bla". Am vrut să iau un pahar de ceai şi să i-l torn aşa dulce cum e drept în capul ei proaspăt spălat ş vopsit. Am stat toată recreaţia în rând, mi-am luat chifla aia deja când rămăsese 3 minute până la sunet şi o ticseam în mine cu de-a sila. De-a curului era că s-a adeverit să avem asistentă pe director la cel mai prostesc obiect la care putea să asiste: informatica. Şi cum toţi noi ştim informatica... Eu nu aveam carte, caietul îmi venise cu jumătate de oră before de la aceeaşi Livia, care îl "sibise" din primul semestru încă. Profa începu să isterească de ce nu am tema. Apropo, putea şi asta să fie mai deşteaptă, să facă vid că-i corect şi să nu strice impresia în faţa directoarei, doar aia nu stă cu telescopul şi vede caietul meu. Simţeam deja cum îmi arde canalul lacrimal. Da' am zic că o p*** vouă: încă să mai aveţi plăcerea de a-mi admira lacrimile?! În acel moment când am rămas singură, unica singură din bancă din toată clasa, aşa mi-a venit să ies din clasă, să-i sun Milei şi să mă duc măcar pe jos la dânsa la colegiu. Şi aşa dor mi s-a făcut de vremurile când se stătea cu mine în bancă doar pentru că-s un om bun, nu pentru că dau de copiat. Deşi i-am pupat la urmă pe toţi participanţii acestui spectacol, când mă atingeam de ţesutul lor epitelial le spuneam în gând cât de mult îi urăsc.
Alt lucru care mă irită: furatul de prin prietenii prietenilor de pe mutremoldova.com, mai nou. Sunt proprietară când vine vorba de oameni la care ţin, deşi nu arăt asta niciodată, mai bine fac vid că mi-e totuna, decât să ştie cineva că ţin atât de mult la el, încât nu vreau să-l împart cu nimeni, dar...revenim: mă enervează când cineva, şi acel cineva ştie perfect că vorbesc despre el, călătoreşte de la un prieten al meu la altul, şi la urmă îi văd pe toţi la persoana aia în friends. Mai bine învaţă-te singur(ă) să-ţi faci cunoştinţe noi. Şi da, peste un timp voi trece blogul la nivel de autorizaţie, să-mi vadă blogul doar cei din persoane interesante. Sunt sătulă de voi de toţi, nu meritaţi nici o iotă din compătimirea sau afecţiunea mea! Evident, nu se referă la toţi-toţi. Dar în mintea mea eu ştiu pe cine înjur.
Am spus tot ce m-a durut, m-am săturat să fiu Phelea aia cu nume îngeresc şi cu caracter la fel de sweet şi cute. Şi na, bombardaţi-mă cu patlajele bâhlite. Prea puţin îmi pasă.
Şi da, te iubesc Mila, te iubesc menu Nika.

duminică, ianuarie 17, 2010

Blog simplist

3 au reacţionat
Mergeam cu faţa plecată, înfruntam vântul...Era prea mult. Am ridicat capul, firele de păr s-au încâlcit. Fulgii şi-au înfipt ghiarele în faţă. Iarna...

Blog nou, aproape geometric, fără exces, prea simplu. Dar am căutat atât de multe teme şi am ajuns la concluzia că un blog simplu îmi va plăcea mai mult decât cel cu sute de "navaroate". În schimb voi avea motivaţia de a-l împodobi mai des cu poze. So, am aici un victorian portrait, o dare de memorie pentru mortul blog a menului cu care azi m-am văzut şi ne-am fotcăit pe fonul Arcăi de Triumf ca toţi mulidovenii. Am băut ceai din termos cu covriji şi am furat un trandafir roşu uscat înzăpezit de la bustul lui Eminescu *care goth nu are trandafiri uscaţi acasă?!* (c) nu vă spun cine, cei care ştiu deam' şi-au dat seama xDD.
Mi-am admirat a 3 oară la gemeni la al 3 etaj corsetul cu podteajki şi am oftat că bordeaux nu-i. Căscat gurile ş home.
Inspiraţie nu am, pur şi simplu am menţionat şi eu schimbarea blogului (patima mea) şi cre' că mă duc să învăţ la biologia aia părăsită sistemul osos *nu are sens învăţătura la liceu, repetare prostească a tot ce-ai învăţat până la a 9, nu am plecat la colegiu din motiv că nu aveam din ce alege*...
Am băut vre-o 9 căni de ceai azi.
Noapte bună copii, să fiţi cuminţi şi să o duceţi bine cu şcoala, munca, pensionarea.

sâmbătă, ianuarie 16, 2010

Chestionar debil

4 au reacţionat
Iaca la vrerea lui Aka, un chestionar care era la ea pe blog, pe care ea a vrut să-l îndeplinesc. Şiii, m-am gândit că ar fi funny))


Luati cartea cea mai la indemana, deschideti la pagina 18 si scrieti aici al 4-lea rand:
Mihai Eminescu: "Geniu Pustiu" (mă înţelegeţi, am pe luni de citit "Sărmanul Dionis") "...se dovedeşte a fi traducerea piesei Le joueur de flute"

Fara sa verificati, cat e ora?
Nuş, poate 18 ş ceva.

Verificati!

18.05

Cum sunteti imbracat(a)?
Pulover negru, 2 perechi de ştrampi, pantaloni violeţi şi vestă sură. Pledul de o culoare de patlajele bâhlite stă deasupra mea.

Inainte de a raspunde la acest chestionar, la ce va uitati?
Conversaşie de pe skype.

Ce zgomot auziti in afara celui al calculatorului?
TVul, bocăneala lingurei de farfurie: mama mănâncă borş la bucătărie.

Cand ati iesit ultima data si ce ati facut cu ocazia respectiva?
Azi, la cor şi la plătit netul.

Ce-ati visat ieri noapte?
Pe Vlad, pe Livia, faptul că eram încălţată într-o pereche de pantofi: un pantof cu "şpilică" şi altul balerin.

Cand ati ras ultima data?
Azi în timp ce Alice parodia cântecul de la cor înlocuind "I am full of energy" în "I'm fucking full of energy to go and fuck everybody".

Ce aveti pe peretii incaperii unde sunteti?
Tablouri, tapete, covor (ştiţi voi, moldovenism).

Daca ati deveni multimilionar peste noapte, care ar fi primul lucru pe care l-ati cumpara?
MP3.

Care este ultimul film pe care l-ati vazut?
"Equilibrium" a 2 oară.

Ati vazut ceva neobisnuit astazi?
Atenţia acordată de "consătenii" mei de cor. Toate spuneau că sunt vopsită excepţional.

Ce parere aveti despre acest chestionar?
Aşa ştii.

Spuneti-ne ceva ce nu stim inca.

Trebuia să mă cheme Elena sau Andreea.

Care ar fi prenumele copilului dvs. daca ar fi vorba de o fetita?
Aveam un gând debil s-o numesc Rowena. Depinde şi de bf/soţ.

Si daca ar fi vorba de un baiat?
La fel gând debil: Lucius.

V-ati gandit deja sa locuiti in strainatate?
De când am vre-o 14 tot mă gândesc la asta.

Ce ati dori ca Dumnezeu sa va spuna cand intrati pe portile Raiului?
"Avem ciocolată, dar se pare că ai încurcat adresa". xD

Daca ati putea schimba ceva in lume (in afara de politica), ce ati schimba?
Locul unde trăiesc, atitudinea oamenilor unul faţă de altul, discriminarea.

Va place sa dansati?
Nu ştiu, dar aş vrea să mă învăţ tango)) Dar de plăcut - nope.

George Bush?

E un idiot, thank god nu mai e la putere.

Ce ati vazut la televizor ultima data?
Un desen animat: Casper. Azi dimineaţă.

Care sunt cele 4 persoane care ar trebui sa preia acest chestionar?

luni, ianuarie 11, 2010

2 au reacţionat

Găsită întâmplător
Asculta mai multe audio Muzica

Letopiseţul planetei Moldova

1 au reacţionat
Deci (ştiu că o propoziţie nu se începe never cu "deci", dacă nu prezintă o concluzie, DAR) azi a fost prima zi. Am venit acasă la juma' la 3 prin ploaia asta oribilă, în cizme a intrat apă, pen' că mama uită sau nu vrea să le ducă la reparaţie. Pe lângă casă mi-am adus aminte că trebuie să cumpăr pâine şi am intrat în magazin cu tot cu umbrelă şi formă sportivă căutând în dodii portofelul. Nu-l găseam. Pff, vânzătoarea mă priveşte cu cel mai mare dispreţ de care este în stare roja ei, iar eu mormăi "O franzelă de 2.40, vă rog" cu un dispreţ şi mai mare desenat pe rojă. Găsesc în sfârşit portofelul, dar scap forma şi umbrela. DAMN!
Intru în casă. Mama de fiecare dată mă freacă, spunându-mi că nici ea, nici sor-sa, nici bunica şi nimeni din neamul nostru nu arunca never hainele prin casă. Iată eu credcă seamăn cu tata (:unsure: again). Bine că e la lucru deja, că toată vacanţa mi-a stat acasă şi îmi spunea că-s dezordonată ş că nimic nu mănânc. Franzela aia, săraca, deam era muşcată în câteva locuri de către dumneamea în lift. În casă - întuneric ca la africaneţ v jope. Cu pantalonii îi chirdâc, cu papucii - mai ceva. Da' mâine cor, şezi Phelea ş bate drumurile într-o glodaraie ca asta. *big unsure*.
Am pus ş eu ceainicul, da' de aici sună telefonul: mama parcă are telescoape ş vede că numai ce am deschis uşa. Vorbim, mă întreabă despre school, întreabă dac' trebuie ceva cărţi la literatură. Da' eu stau cu gândurile la poezia de Eminescu la alegere. Omg, iar Eminescu. Don't kill me *running* (c) menu.
La school nici nu adusese mâncare. O adus pe la a 4 lecţie nişte crenvurşti în aluat şi na: înghiţiţi, copchii. Da' ele-s scumpe când ai doar 5 lei în buzunar şi restu'-s pentru pâine. Şi iaca acum mama a spus că cu totul altă pâine trebuia. Rawr.
So, la urma urmei făcut vre-o două buterbroade, aşezat cu cana mea transparentă de ceai şi deschis netul. Mâine am 2 de limbă şi, Doamne, aş iubi eu limba, de nu ar fi vaca de Candu.
Eu aici parcă încă-s vie, mă gândesc cum i-ar fi sărmanei Mila la colegiul şela idiotesc şi debil, care e gata să pună laba şi pe menu Nika.
Ei, să sperăm că semestrul ăsta va trece mai repede. Deşi tocmai azi ne-a spus profa' de engleză că el e mai lung ca primul. Nuş de ce n-am simţit asta never.
Bdum-bdum, să trăiţi, copii.

duminică, ianuarie 10, 2010

Acest straşnic cuvânt: "mâine"

4 au reacţionat
Mâine e şcoala. Azi mama a spus să pun deşteptătorul. Deja mi-e frică. Amuş iar biologia, 2 de limbă, matematica..Doamne, matematica chiar în prima zi. Mi-am strâns ghiozdanul deja, m-am gândit ce să îmbrac mâine. Un lucru bun mâine e că mă văd cu Nika şi ne ducem la atelierul ăla improvizat şă vedem corsetele.
S-a început corul de-a binelea, repetiţii fiecare weekend şi marţi. Azi am fost la cor şi din soprano I, care la rândul lui special pentru o piesă se împarte în soprano I1 şi soprano I2 (eu-s I2) din ultimul menţionat am fost doar eu. Iar notele acolo-s serioase. Şi stai, Phelea, şi întinde pentru toate 5 fete care trebuie să fie prezente. Poor Alice s-a intoxicat cu ceva. Azi au venit 2 cadre noi. Proful le-a luat. Am vorbit despre banii pentru Belgia. Situaţia devine stresantă, dom' Denis e nemulţumit, vrea atenţie şi dedicaţie faţă de lucru, da' lumea încă dormitează.
Aiurea zi. Mama deja 2 zile aleargă enervată prin casă şi caută vecina de sus pen' că curge o ţeavă la bucătărie şi podul mai-mai să cadă. Mergeam de la cor home şi dragii noştri şoferi moldoveni m-au stropit cu noroi cu cea mai mare dragoste. Ceva glod mi-a nimerit şi în ochi. Oribil.
Vreau primăvara... Una reală, frumoasă, verde...şi-n suflet o vreau, deşi iubesc iarna. Dar parcă ar însemna ceva nou, ceva fresh. Când vine primăvara, sunt absolut încrezută că în curând e no more school, no more stress şi mult timp liber. Şi parcă toată lumea nu-i în stare să-ţi sfarme moralul.
A venit linştea... A venit, s-a aşezat frumos alături şi fumează. Iar eu îi spun să nu sufle în mine. O linişte cu care lupt, dar căreia îi sunt bucuroasă. Hm, eu-s nebună. Mie nici lai, nici bălai nu-mi place.
A venit regimul. Say no to school.
RUN!
Să trăiţi, puii mei.

luni, ianuarie 04, 2010

Puncte de suspensie

1 au reacţionat
Dorm rău ultimele 3 nopţi. Mă culc pe la 10, eu fiind om de zi, şi stau trează până pe la 2... Dacă nu ar fi fost problema apartamentului de o cameră, atunci m-aş fi sculat, aş fi umblat prin casă, aş fi făcut ceai, aş fi stat la calculator, muzică... Orice. Dar mama deja doarme, e firesc că n-am să mă scol să fac gălăgie. Deci asta e unica bucată de zi când mă pot gândi la multe, nederanjată de nimeni, nefiind sustrasă sau interogată... Hm, l-aş fi sunat pe el, ştiu că la vremea asta abia începe să facă ceva. Bufniţă... Dar nu, dau înapoi, acum nu mai ştiu pe cine să sun.
Simt că parcă m-am oprit din mers. Înainte mergeam uşor sau tărăgănat, sau fugeam, sau săream în mers. Mă împiedicam sau cădeam, dar mă sculam şi mergeam mai departe. Era un mers continuu, cu piedici şi floricele pe câmpii. Dar eram în mişcare. Acum m-am oprit. Stau. Parcă-i o stană de piatră în faţă, deşi na: drumul e liber ş frumuşel. Şi nimeni nu e... Ni. Meni. E un sentiment aiurea că nu ştiu cum să-mi trăiesc următoarea zi. Hm, uneori fac ceva, apoi uit ce-am făcut şi mă miră că ceva e mutat cu locul. Cred că voi avea mai mult de lucru când va începe şcoala. Iar acum prezenţa timpului liber înspăimântă. Înainte puteam să mă apuc de croşetat, de gătit, de scris. Aveam despre ce şi pentru cine. Iar acum îmi pare, cum zice Mila, că lumea şi evenimentele trec prin mine. Cuvântul cheie - "before"... Iar un "after" încă are să vină. Pe urmă... Iar acum parcă aş fi captată între before şi after.

sâmbătă, ianuarie 02, 2010

Ţie...

0 au reacţionat

Vita de Vie - Incep sa pierd
Asculta mai multe audio Muzica


Azi am ieşit cu Alice la cor, dar s-a adeverit că nu va avea loc. Ne-am plimbat cum nu am mai făcut-o demult, din vară... M-am simţit fericită. Stăteam la Avtobus, beam ceai negru cu lămâie şi ascultam asta... Ascultam. Auzeam. Prindeam din zbor cuvintele. Iertam...

Imi auzi din departare cantecul tacut
Nu stiu daca doare sau e mult mai mult decat atat
M-am pierdut de tine si incerc sa te gasesc
Ma ascund de mine fiindca stiu ca iar o sa gresesc
Cantecul acesta e un felinar aprins
Arde-n intuneric pentru oameni vii cu suflet stins
Am crezut ca e de-ajuns sa cer, si voi avea
Nu stiam ca trebuia intai sa pierd ca sa-nteleg

Ce aveam in fata mea
Nu vedeam din vina mea
Si acum incep sa pierd..
Incep sa pierd

Ratacesc aiurea printre zeci de amintiri
Fiecare soapta e inceputul unei vechi iubiri
De la viata am invatat sa cer mereu mai mult
Fara sa-mi dau seama ca-mï era de-ajuns sa te ascult