sâmbătă, noiembrie 28, 2009

Plumb

4 au reacţionat

Nu, nu am recitit poezia lui Bacovia. Pur şi simplu simt că a venit iarna. Şi simt că nu mi-i a ieşi afară, şi nu vreau pe nimeni, şi nimeni nu mă vrea, ci vrea doar un ceai/cafea/ciololată fierbinte/capuccino sau plăcinte cu cartofi de 1.75 la cantină.
E frig. Poate că îmi place frigul, deşi tot timpul am crezuz că nu-l înghit. Pur şi simplu frigul poate să te învăluie ca să nu mai simţi nimic, nici inima-n tine. Iar căldura enervează, te lasă să te topeşti. Frigul e aristocratic. Da.
Şi parcă am ingheţat, şi nimic nu mă va mai trezi până prin aprilie. Vreau să ningă, să pot idealiza iarna, să pot face îngeraşi pe zăpadă, să arund în Nikasan cu bulgări (dear, nu mă întreba de ce anume în tine, dar parcă te vad fugind după mine cu de-o grămada zăpadă în pumni). Şi-n plus Mila n-a iubit niciodată să fie împroşcată cu bulgări.
Vreau la cimitirul evreiesc după o photosesie stil victorian între morminte cu zăpadă (sunt om bolnav?).
Şi parcă văd cum ar ninge afară şi eu aş privi prin fereastră şi ar cânta la boxe My Dying Bride - For My Fallen Angel. Nuş de ce, dar anume această piesă mi se asociază cu ninsoarea.


Şi mama cântă Phantom of the Opera acum, i-am pus Theatre of Tragedy. Am mâncat plăcinte, discut cu Vitalie. Ne-am apucat cu mama să dansăm tango, deşi nici una, nici alta nu ştie a dansa. Şi era tare cute...
Cât am scris s-a lăsat amurgul. Iar la TV arată Godzilla. Pe astfel de notă lirică încheiem.

marți, noiembrie 24, 2009

Boring Days

2 au reacţionat
Phelea stă acasă deja 5 zile. Şi azi e ultima din aceste binecuvântate zile de Dumnezeu. Numai că tare m-am săturat să beau Coldrex şi pastile de dureri de gât, să admir zilele frumoase peste fereastră şi să nu pot ieşi şi să răspund la sunetele colegilor de clasă care sune să întrebe temele pe acasă. Şi eu le spun "Eu n-am fost la school de vineri". Da' ei aşa: "Ei da? N-am observat". Sweet. Şi aşa mă simt de-a curului, că aceste evenimente îmi stircă şi plăcerea de a nu vedea pereţii şcolii.
Plus la toate, am crezul că voi scăpa de olimpiada la istorie. Dar nu, nu-i aşa uşor, Phelea. Profa' i-a spus la o fetiţă să-mi spună mie că o scriu atunci, când onorez cu prezenţa lecţia ei. Jo.Pa. Şi iată că în loc să repet atâta timp cât n-am ce face, eu stau şi ascult muzică şi citesc "Rouge et Noir" care deja nimanui nu-i mai trebuie. Iaca aşa-s eu. Manualele de Istorie stau frumuşel pe masă, prea perfect aranjate.
Cristi mă sună să ies afară. El tot are angină. Saracul. El e unicul meu prieten online acum pe faces. Cum pot să ies eu afară? Mi se face ciudă. Zilele astea, de la plictiseală acută şi căutarea unei ocupaţii care va amâna incă puţin temele pe acasă, m-am uitat la New Moon. MAMĂ!!! .
El - un prea drăguţ care nu ştie psihologia feminină (prea prost pentru a înţelege că trebuie să rămână cu ea, şi nu să-şi care curul său vampiresc departe în ţările calde numai pentru că frati'so a sărit să o sfâşie) Ea - credulă şi bolnăvioară de căpuşor (pentru că nu trebuia să îl creadă că el tipa n-o vrea, nu trebuia să ii permită mucosului de indian să se dea la ea şi nu trebuia să se bage în tot felul de căcaturi dangerous)
Bine, am terminat cu critica filmului. Dar eu am dreptul s-o fac, pentru că nu critic din simplă antipatie, da' am citit toate 4 cărţi, şi ştiu că autoarea e în primul rând de vină că se fac aşa filme proaste. Ea avea în capul ei o idee foarte bună, deşi veche, a dragostei între monstru şi fetiţa inocentă, dar a dezvoltat-o prea puţin, a facut-o teap-leap, şi na: acum toată lumea se pişă de plăcere faţă de carţi şi filme. Mai multă măiestrie şi lucru trebuia, doamnă! Şi avea să iasă poate really un lucru bun. Who know, indeed. *sorry pentru fanii Twilight, şi eu pot să găsesc acolo uneori momente bune*
Eu puteam şi singură să mă iau de lucrul nuvelei mele. Da' iaca: stau şi mă uit la ea şi închid caietul înapoi. Aiurea.

Iaca mi-am făcut dimineaţa o corăbioară de hârtie şi am pus-o pe masă. E aşa sweet. Dimineaţa mă simţeam minunat. Era soare care inunda toată casa. Nuş de ce, dar în ultimul timp ador când e soare. Şi aşa vre-o 4 luni vom avea numai nori grei. Las' să fie soare. Cânta Coma - Coboară-mă-n rai, m-am întins pe podea şi dădeam din mâini. În aşa clipe uiţi de tot. Uff, şi mâine la school.

vineri, noiembrie 20, 2009

"Imi bag 'cioru' "

2 au reacţionat
Iata cu expresia asta am mangaiat eu filele caietului de engleza ieri seara. Am avut de scris despre "cat de mult ador eu patria mea".
Simteam ca temele de acasa de seara trecuta le indeplinesc inca si mai incet, decat de obicei. Ma durea capul strasnic. Eseul la engleza se misca cu viteza melcului (apropo de viteza, uitasem ieri la fizica in ce se masoara viteza. Principalu' ca tineam minte in ce se masoara intensitatea campului electric...damn). Am primit tot ieri 6 la testul de fizica. Cum si ma asteptam, fetele care ma sacaiau in timp ce scriam au 7. Iar mie profa imi spune ca inca si mi-a ridicat cu un bal nota, pen' ca aveam 5, insa ea stie precis ca eu nu copii, deci, cica, ea ma incurajeaza. Great. Si as fi meritat, daca nu as fi mers la lectiile de fizica voluntar. Da' fireste ca profa' de fizica nu stie, ca in loc de ultimele 5 lectii a dumneaei, eu tapam la primul etaj planul didactic a profesoarelor de istorie si geografie. Simt cum deja la a 6 lectie de ieri ma doare capul si muschii membrelor. Vin acasa. Ii spun mamei ca nu vreau sa fac nimic si ca nu mi-e foame. Ma culc si adorm, lucru care nu l-am facut deja de vre-o 10 ani. Ma trezesc, aprind calcul. Vorbesc, da' din pacate nu mai tin minte cu cine. Stiu ca vroiam sa vorbesc cu Nikasan, si ea greu raspundea. Pe la 19.00 ma apuc de eseu. Naspa. Pe la 21.00 ma suna Mila in skype. Nu tin minte sa spus vre-un cuvant (eu), stiu ca vorbea numai ea. Nu reactionez la nimic. Imi vine greu sa tin capul. Incepe sa ma doara o parte de gat in stanga si urechea stanga. Mama se uita la mine si ma roaga sa-mi masor febra. E 37.6. Great! Pentru cine atunci eu scriam eseul asta si citisem o saptamana intreaga pana la 12 "Rouge et Noir"? Inchid calcul. Mama inca nu a spus nimic de scoala, deci imi amintesc ca proful de literatura universala ma va intreba maine (adica deja azi) despre ce e romanul. Aprind iar calcul. Citesc rezumatul. Mi-e rau. Ma culc. Dimineata ma trezesc de la o insuportabila durere de gat. Si mi-e cald. Mama imi da apa cu sare. Cica e buna pentru angina. Deci am angina. Great! Masor temperatura. Ei bine, e 37.4. Mama se duce la lucru si imi spune sa repet pentru olimpiada la istorie de luni. Adorm iar. Ma trezesc la 9.26 (stiu precis) de la mesajul lui Vlad, ca cica, nu poate sa vine sa ne vedem dupa school si ca vine diseara. Eu il sun inapoi si zic ca nu m-am dus la scoala. El ceva sopteste acolo grabit, cred ca nu e singur. Nu am inteles nimic, sunt de pe somn. Dar stiu precis ce imi spune, fara ca sa aud. Zic "Bine" si inchid. Mai adorm odata. Ma trezesc la 11.38. Febra e 37.1. Gatul e umflat, nu pot inghiti. Mi-e foame, dar mi-e atat de greu sa ma scol, incat pur si simplu rabd pana va deveni insuportabil. Ma scol totusi. Mananc si beau ceai cu lamaie. Mama suna si spune ca mi-a luat niste pastile pentru durere de gat. Eu imi aduc aminte ce am visat. Zdohnesc de ras mut. Nu pot sa rad, ma doare gatul. Am visat ca cumparam salam si insistam ca vanzatorul sa-mi puna salam pe cantar fix de 50 de lei. xDD. Apoi secventa s-a schimbat si ma vad cu Livica, la istorie, mancand salamul cu o franzela de 2.40 xDD. Ma apuc sa repet la istorie. Ca profa' de istorie mi-a spus, ca daca nu voi scri olimpiada de luni pe 10, imi scade nota semestriala pana la 8, necatand ca am 2 de 9 si restul 10 pe linie. Oaia, oaia, oaia. Ma duc sa pun de spalat in masina, citesc niste ziare aduse de mama (mama mea lucreaza sefa de biblioteca). Nu stiu cum a trecut ziua. Dar stiu ca deja tocmai la 4 m-am asezat la calc'. Si am vazut la Aka pe blog acelasi, cu mici devieri, damn shit. Sanatate noua, Aka!

luni, noiembrie 16, 2009

16 noiembrie

3 au reacţionat

Azi... o da, azi!
Prima zi de după vacanţă. Mă scol frumuşel la 6.30 împreună cu fucking clok alarm. Miaun că nu vreau la şcoală de orice eventualitate. Nu merge, mama se uită la mine cu privirea ei de firmă "nu-mă-zaibi-că-oricum-nu-primeşti-ceea-ce-vrei-e-timpul-să-creşti-am-problemele-mele".
Mă duc în ciupici şi în pijama, mă gândesc că o zi mai rea nu a fost demult. Eu-s om cu capu' în alt loc, prima ce fac e machiajul. Funny arăt eu cu rimelul şi în pijama. Mă duc şi mă îmbrac într-o fustă lungă şi cu o vestă bej. Îmi pun 2 lanţuri la gât. Mama mă cheamă să mănânc. Mănânc. Tăcem ambele. Apoi ea începe să-mi spună cât e de săturată de administraţia ei, îmi spune ceva de gripă. Eu tac şi beau ceaiul meu, de care îmi vine să mă înclei cu super-clei, ca să nu se termine această dulce clipă. Mama iar se ia de vechea poveste: "Mai ai să umbli în negru, bla bla bla?". Restul frazei nu îl aud, ştiu deja ce îmi va spune. Îmi dă să mănânc o gutuie. Mănânc din politeţe, deşi ador gutuiele. Mama devine mai draguţă. Dar mă bucur prea devreme. Rog să fiu lăsată să vin mai târziu ( la 3), pen' că vreau să mp văd cu Corina. Întreabă de ce. Nuş ce să-i spun. Că vreau şi gata. Îmi dă voie, da' fără mare tragere de inimă. Mă îmbrac în trench şi mă încalţ. Vrea să iasă cu mine. Ei hai... Ieşim. Ea se duce la serviciu. Uff, eu merg singură în deal. Copii merg la şcoală cu nişte mutre absolut murate. Mi-e frig, că am destulă minte pentru a arăta frumoasă, dar puţină de tot, când merge vorba de sănătate. Am şi forma cu mine. Am avut prea mulţi de 4 la educaţia fizică pentru a-mi permite să vin fără de formă. E devreme. Oamenii se uită la mine, eu la ei nu mă uit. Merg. E rău să mergi singură la şcoală. M-am deprins atâţia ani să merg cu Mila la şcoală. Ajung. Mă întâlnesc cu Livica la poartă. Ea vorbeşte la mob. Doar atunci mi-am amintit că e figneaua aia de opţiune. Poţi vorbi între ora 6 şi 10 dimineaţa primul apel gratis. Intrăm în clasă. Stă gopul ală de Cincilei. Nu se trudeşte să spună "bună dimineaţa, Felicia". Îi spun eu. El rămâne tip. E ok. Bun început de zi. Câte puţin vine toată clasa. Iura şi Petru ca de obicei întârzie. Vine administraţia. Ţine morală vre-o 2 minute despre gripă porcină. Toţi stau în măşti. Uhum, corect. Copii nu au măşti, administraţia - are. Arată toţi ca nişte dalbaiobi. E ok. Trece biologia. La matematică iau 9. Rămân cu gura căscată. Cu greu o închid. Sunt chemată la tablă de vre-o 5 ori. Scriu o tablă plină. Toată fusta mea e de cretă. Profa' se uită cu panică la unghiile mele albastru electique. E ok. Vine engleza. Vorbim iar despre BAC. Toate gândurile mele din momentul ală sunt *censored*. La limbă mă fac proastă şi surdă. Dorm. Vine literatura universală. Mă trezesc. Vorbesc mult. Obiectul meu preferat. Trecem romanul francez "Rouge et Noir" de Stendhal. Toţi idioţii din clasă oftează că-s 400 de pagini. Umanişti se numesc. Aştept să vină sunetul, pentru că mă irită clasa. Mă mir cum profu' ne suportă. Mă duc să mă văd cu Corina. Corect, întârzie. Aştept 35 de minute. Vreau să-mi bag 'cioru, ea apare. Vine şi Cristi. Cere mii de scuze. Eu refuz să-l pup. Îmi ia un ceai. Eu mă fac bună la suflet deodată. Stau până la 14.45. Plec, promiţându-le să vin peste un an. Mă duc neagră ca smoala (nu ţine de vestimentaţie) că vom avea 8 lecţii în fiecare zi de Dumnezeu.
Vin home prin aceiaşi piaţă centrală. Ajung home. Beau lapte. Fac mâncare. Mă uit la cratiţa lăsată de mama în chiuvetă. N-o spăl. Urăsc să spăl vesela. Aprind calc'-ul. Vorbesc cu Nika, ea mă consolează. Vin 3 damned sms de la Orange. Shit, urăsc când vin mesajele de la Orange. Pentru că eu tot timpul aştept alte mesaje. Deschid la 4 româna. La 6 vine mama. Româna nefăcută. Mama ţipă că nu i-am spălat cratiţa. Eu închid ochii şi mai departe în gând *censored*. Pun Evanescence. Mă liniştesc. Scriu pe blog. Mi se face somn. E abia 20.41.
Concluzie & morală: şcoala distruge.
Nuvela vine greu. Vă rog, aşteptaţi încă puţin.
Se va numi "Fereastra"

miercuri, noiembrie 11, 2009

Idei Fixe

2 au reacţionat

Iaca asha. Vreau sa scriu si eu pe blogul asta, maica sfanta.
In primul rand, voi posta o nuvela in urmatoarele cateva zile...Yep, working now
Si ce fac eu acum? Ca de obicei stau pe net, mananc bomboane, mi-am imbracat niste cercei vechi de vre-o 5 ani si nu stiu cum-de, dar inca se potrivesc cu stilul meu.
Capul doare, cum n-a mai durut de multe saptamani. Mama ar spune ca e din cauza cantecului asta de Virgin Black - Domine, dar eu si dvs shtim, ca asta nu are nimic cu capul meu...
Caut poze. Caut maniacal poze cu nishte porumbei, care ar fi prinsi in obiectiv zburand spre o fereastra inchisa. Stiu, idee bizara: pentru ce porumbeilor sa zboare spre sticla aia? Nu cred ca sunt atat de prosti pentru a se sinucide. Pentru ca o pasare are mai multa minte decat un om in privinta asta. Dar asa-mi trebuie pentru nuvela, iar nimeni inca nu vazuse porumbei kamikaze. Do.
Inca un gand fix este gandul despre scoala. Nu stiu de ce, dar mi-e frica nespus sa se termine vacanta asta. Mai bine ramanea de o saptamana, pentru a nu intelege nimic din ea. Pentru ca m-am prins cu gandul la ceea, ca mi-e frica de ziua in care va trebui sa ma duc la scoala. Ma simt absolut deprimata, cand ma gandesc la asta. Oare numai eu? Dar simt ca nu-mi voi putea reveni repede. 2 saptamani de stat acasa oarecum obisnuieste cu ideea ca acasa e mai bine. Si prea multe lucruri bune se intamplase in vacanta asta, pentru a o face buna. Am impresia ca daca vine luni, pur si simplu dupa primele minute din prima lectzie, voi parasi auditoriul. Da, vorbesc prea mult de asta, dar e un lucru care ma sperie intr-atat, incat deja visez coshmare. Si azi e deja miercuri. Ma inspaimant tot mai mult. Da' mama nici s-auda nu vrea...
Inca un lucru "minunat" e proclamarea revolutiei de catre mam'mea. Merci, draga mama, ca nu vrei sa-mi mai platesti internetul... Cica, cum pot sa vorbesc cu prietenii mei cate 4 ore pe net? Si iaca incercati sa-i explicati cum. Daca te vezi cu ei peste o zi. Si ce sa-i spun? Ca cu Nika nu m-am vazut de vre-o saptamana sau mai mult si e normal sa vorbim cate 2 ceasuri numa' noi, ca daca am fost in orash si am facut poze, trebuie sa le trimitem si sa le redactam, ca cu Mila pot vorbi numai pe Net seara tarziu, pentru ca omul are colegiu. Si credeti ca intelege? Neee. Ca-i mam`mea.
Inca o idee pana ce nerealizata este crearea unei trasnai pentru gat din dantela neagra. Dantela neagra lata n-am nici finante sa cumpar, nici posibilitate sa ies. Ca iaca, m-o pus sa citesc "Ana Karenina". Eu ash tranti-o pe oaia asta sub tren mult mai devreme de cele 671 de foi in urma carora ea treb' sa se arunce pe calea ferata. Urasc clasicii rushi. N-am ce spune, literatura rusa e una de etalon, da' eu nu suport lit-ra de tipul lu' Tolstoi. Iaka, nna.
In cateva zile apare nuvela.
Fuckin' great. Inca ma doare capu'.
P.S: imi place fereastra din imagine.

duminică, noiembrie 08, 2009

Cioburi...din my Viole(n)t Hours.

3 au reacţionat

Presentiment ca blogul moare. Nu vreau sa moara. Vreau sa intre lumea pe net si sa se uite ce e nou pe blogul meu, cum fac eu, cand aprind internetul si ma uit deodata la Aka, la Natha, la Alice, la Nika.
Astazi...
Ora 7.25
...m-am trezit cu o durere nemaipomenita in tot spatele si mai ales in gat. Tocmai atunci mi-am dat seama ca e de la rupatura aia neomeneasca la Corina acasa ieri. Nebuni, fericiti, ca o turma de aborigeni, cu alcool in sange, pentru ca "o data in viata e 15 ani". Imi aduc aminte fiecare detaliu, cum mergeam cu Cristi la bratz impreuna cu Alice, Doina, Roma, Corina..in deal, la o casa neconstruita pana la capat. Era atat de bine sa stai intr-o liniste absoluta in intunericul tomnatic, care deja se lasa la 5 seara, sa vezi vaporii care ieseau vartej din gura de la fiecare, si nu intelegeai: era fum, sau expiratie. Se vedeau luminile Buiucanilor. Nu vroiam acasa.
Ora 8.40...M-am sculat sa inchid usa dupa mama. Am vrut sa adorm iar, dar nu mi-a reusit. Nu am ceai in casa. M-am dus si am mancat o placinta cu mere si m-am asezat pe pervaz. Fara ceremonie am dat la o parte glastrele cu florile iubite de mama. Era frig sa stai doar in maiou. Nu-mi place frigul. Am aprins televizorul, am numarat toate posturile pana la capat si inapoi, am inchis, si m-am uitat din nou in fereastra la orasul asta urat si gri. Imi pare ca in CSI nu sunt orase frumoase. Beton, beton, beton... Imi parea ca sunt unica pata de culoare in lumea asta, pentru ca ma vedeam doar pe mine in oglinda, ciufulita si invelita cu plapuma mea rozova... da..rozova (stiu ca asa nu se spune).
Ora 11.08...Am aprins calculatorul. Mi-am pus Diary of Dreams - Tears of Laughter, care il ascult maniacal in locul lui Poets of the Fall. Din intamplare am gasit un pachetel de ceai verde, si scrashnind din dinti, totusi l-am baut. Nu iubesc ceaiul verde. M-a sunat mama sa-mi aminteasca ca trebuie sa citesc "Ana Karenina", eu am spus "OK", si am uitat de asta...Am observat ushurata ca Nika si-a reinviat profilul, i-am raspuns Violetei. Juma' ora mai tarziu m-am simtit extrem de deprimata. Am citit pe blogul Nikai si m-am simtit inca si mai deprimata. Am citit statutul lui Cristi, si...Mai pe scurt, dimineata nu a fost una fericita. M-am simtit o bureta, care imbiba fericirile si tristetele altora + la toate astea fiind deja imbibata de propria tristete. M-am simtit rushinata ca ma plang, si am inchis Diary of Dreams.
Ora 12.45...Am gasit un pic de menta si melisa. M-am dusa sa fac un ceai din ierburi. Deja pur si simplu inraita pe toata lumea, si in primul rand pe myself. Pe drum la bucatarie am auzit telefonul. Alexandra mi-a spus ca sunt un om manipulator, dupa o carte care o citise ea. Nu m-am simtit tare bine, dar nu am tipat la ea, pentru ca omul n-are treaba cu mine. Am baut ceaiul ala (care mi s-a parut cel mai bun din tot Universul) si iar am pus Diary of Dreams. Am cautat ceva templates pentru blogul asta. In fine, am gasit, dar cand am previzualizat, am decis ca blogului ii sta bine si asa. Mi-am luat un pic de ciuperci, si m-am asezat sa scriu.
Ei bine, acum e 13.40. Peste 4 ore ma duc la teatru la "Visul unei nopti de vara" de Shakespeare. Iar piatra de la medalionul meu cu secret a cazut dracu' stie cand, ieri la Corina. Ei...sa gandim filosofic si optimistic. Oricum fusese o zi nemaipomenita. Exemplul dialogului cu Alexandra mi-a dovedit ca pot face lumea sa zambeasca, chiar si cand singura am o fata tip
Nu cred ca maine voi scri, dar ca un P.S poate fi happy birthday pentru Corina, ziua careia e de fapt azi, si happy birthday pentru bunny Alice! Si o imbratisare calda de hariok pentru Nikasan