marți, octombrie 27, 2009

Despre anotimpul care are prea mult galben.

4 au reacţionat
Nu-mi place galbenul desi raman in trans, cand vad un copac de artar absolut galben prin care trec raze de soare. Hm. Ceva din noutati noi (care se intampla la mine extrem de rar, viata mea fiind atat de previzibila, incat raman cu gura cascata), e faptul ca vre-o lucrare de-a mea posibil sa fie editata intr-o revista, de care stie, cred ca, doar mama mea - "Clipa". Am trimis niste versuri (!) la redactia aia. Straniu, am terminat sa scriu versuri de vre-o 3 ani. Astea sunt versuri albe. Sunt prea absorbita de proza. Era o cerinta de la profesoara mea de romana, ca nu mai afla lumea niciodata ca scriu. Ma gandeam inainte ca nu vreau sa afle nimeni ca scriu, dar de ce naiba mai scriu?! Daca ar fi doar pentru mine, atunci liber ma pot limita la imaginatie. M-am decis, oricum... Am s-o scriu si pentru voi, cei 2 care imi comenteaza postarile..xD

Scriam si ploaia imi era cerneala
Din singuratati.
Teseam paradise din ceata si
Adulmecam toamna.

In oglinzile sparte din ochii mei
S-a reflectat un stop-cardiac
Al sperantei...

Tu nu m-ai dus sa privim cum
Cad secundele din circuit,
Sa simt ca toamna miroase a poezie bacoviana
Si a portocale.

Orasul din beton m-a apucat
De glezne, pentru ca
Tocurile mele in fiecare zi
Rastignesc asfaltul de scoarta terestra.

Firele de argint a ploii ma gauresc
Si simt cum imi iese esenta
Si cade
In forma de corabioara de hartie.

Fac inca 18 pasi si devin ceata
De maine dimineata
Ca sa vad
Cum fumeaza toamna...

sâmbătă, octombrie 10, 2009

2 au reacţionat

Auzeam un fosnet alaturi, stiam ca mama face ceva, ca sa ma trezeasca... Am intins mana la mobil sa ma uit cat e ora... Era 9.08... Nda, clar... Inca 3 ore, si trebuie sa ies din casa spre cor... M-am gandit a mia oara in ultima saptamana, ca nu e bine sa pui corul si sambata, si duminica... I-am spus mamei "buna dimineata" si m-am uitat in pod... Imi aminteam visul...
Am 2 imagini de vis... Care se repeta constant. Visele, subiectele, totul se schimba... iar doua imagini raman la fel...
Merg printr-o casa frumos decorata in stil victorian...Actziunea se petrece in casa asta, dar de fiece data e alta. Imaginea incep sa o recunosc atunci cand ajung la o usha frumoasa de lemn roshu inchis, cu un maner de argint... Stiu precis detaliile, am vazut-o atat de des... Imi vad mana... Alba, cu unghii negre, cu inelul daruit de Morphy a mea inca in clasa a 5, care nu il scot niciodata... Ating usha de maner. Se deschide simplu. Intru in ea, si dupa ea e alt labirint, dat cararushele sunt atat de inguste, incat ma blochez intre usha care s-a inchis dupa mine, si drumushorul din fatza mea... Si se destrama visul...
Apoi ma regasesc pe o insulitza de pamant in fatza careia se intinde o cale de ferata inundata, dar shinele careia inca se vad... Ma vad intr-o rochie alba, cu parul prins cu o agrafa frumoasa. Pasesc pe calea asta ferata. Si merg, mer, merg... Nu simt apa, privesc doar inainte. In fatza sunt copaci mari, uriasi, verzi... Toul e intr-o culoare de amurg: albastru-verzuie...Calea ferata intoarce brusc la stanga... Si stau intre nishte salcii. Bate vantul. Si am un sentiment constant de frica...
Nu stiu de ce le-am scris pe blog... Aceste 2 imagini. Undeva am citit ca visele sunt mesajele subconshtiintzei umane, care trebuie descifrate. Poate pur shi simplu trebuie sa schimb ceva...

vineri, octombrie 09, 2009

Cad frunzele

3 au reacţionat
Am fix asa o frunza pe masa in fatza mea...
Vineri... 4 lectii la scoala... Ora 12, eu merg pe strada. Centrul orasului e pustiu si linistit... Canta niste pasari, solitar, parca le impune cineva... In Chisinau e summit. Nici nu stiu ce fel de summit.
Cu 5 minute inainte de asta ies din scoala. E chiar in centrul centrului, dar putini stiu de ea. Are porti verzi. Nu stiu de ce le-au colorat verzi... Stiu ca verdele linishteshte. Sa nu aiba stress copiii? Deh...
Vorbesc la telefon. Ascult niste noutati rele. Ii dau din mana lui Petru, care fumeaza direct la poarta, fara a se "trudi" sa se duca in locul special rezervat pentru improvizata "gara feroviara", cum numesc eu ograda aia unde copiii de la 12 la 19 ani fumeaza ca locomotivele. Fara a ma dezlipi de receptor ii spun Irinei, mishcand doar buzele, ca ma duc in alta parte. Ma uit in urma ei fara a o vedea. Vad doar cum se clatina cerceii ei rozovi. Pun receptorul... Nu-mi place ziua de azi. Aduce ghinion...
Mama e la o deschidere de biblioteca, si nu ma grabesc acasa, ca sa o sun la serviciu si sa intreb ce vrea sa gatesc diseara. Ma gandesc, ca ar fi fost bine sa trec pe la Asachi, dar imi amintesc ca e summit, si cuvintele lui Nikasan, care nu mi le amintesc precis din cauza sclerozei: "Au facut mare galagie de la o branza"...Zambesc la cuvantul "branza"... Imi inchipui cum l-ar rosti Nikasan... Ma umfla rasul) Rad fara sunet. Trece un copil si ma priveshte speriat, apoi se uita in ochii mei, si fuge cat colo... Funny, astazi nu sunt negri-negri...Au ceva verde pe ei... Fricos copil...
Ma cobor pe Bulgara... Miroase a mancare, si eu sunt infometata... Poshta e impodobita cu baloane albastre si galbene. Miroase a balon spart (you know, mirosul ala specific) si un copil merge satisfacut inaintea mea...) Ma cobor si merg pe langa Pretura. Gramezi de castani maturati imi nimeresc sub balerini. Miroase a toamna. Ma cobor pe Stefan cel Mare. Printre gramezile de frunze de tei de galben-murdar sta o frunza de artzar de un galben aprins. Ma aplec si o iau. Trece un barbat pe langa mine si ma priveste interesat: eu, imbracata in pantaloni negri, in balerini negri, in trench negru, cu par castaniu inchis, cu ochi vopsitzi cu creion negru...si frunza de un galben aprins... Merg mai departe, miroase a orash: a fum de masini. Ma cobor pe Tighina, sa incep calatoria prin Piata centrala. Miroase a pateuri cu carne, a oje (vanzatoarea vopseshte unghiile), a porumb fiert, a veceu, a fum de masini, a fum de tigari, iar a fum de tigari, a CO2 de la gara de autobuze, a Fornetti... Ma ametzeste de la mirosuri... Nu vad si nu aud nimic. Ma aflu in mirosuri. Imi amintesc publicitatea filmului "Parfumul"... In fatza mea merge o femeie. Miroase a lac de par... Trece un om imbracat in costum sur, si miroase a parfum barbatesc foarte cunoscut...Intorc capul...Miroase a var`mio... Ma duce in eroare, urasc asta... Se termina piata... E o bucata de drum fara oameni... Atent pashesc forfotind prin frunze. Trec dupa coltz. Miroase a caini uzi...apoi deodata a sol... Trec pe langa cafeneaua care de 5 ani nu mai lucreaza si care au cucerit-o buruienile. De acolo miroase a sol. Trec pe langa o poarta cafenie urata...Miroase a must. E sunetul la liceul Cervantes, rag copiii. Langa liceu se afla o biserica. Miroase a paine coapta si a tamaie... Merg la vale, la vale, la vale... Liceul rus, merg copii, miroase a chips`uri... La coltzul edificiului Corpul Pacii sta un americat si un distribuitor de pizza... Logic, miroase a pizza... Imi fac pofta... Imi amintesc de cuvintele Liviei: "Cand tzi-e pofta de ceva tare-tare, trebuie numaidecat sa mananci", da' ce sa fac, daca am doar 5 lei in portmoneu? Sa ashtept cand voi avea mai multzi...Miroase a toamna si a ograda mea... Suna cheile...liftul...usha...
Am fix asha o frunza in fatza mea... Ca dovada pentru mine insumi, ca cad frunzele...

joi, octombrie 08, 2009

Noul look al blog-ului

3 au reacţionat
Astazi am simtit ca trebuie sa ma apuc de blog-ul meu... Endless dark-ul obositor (intr-adevar obositor, nu aruncatzi cu patlaJele in mine) era deja plicticos... Am cautat vre-o 4 ore ceva teme pentru blog, in decursul search-ului meu depistand prin propuneti temele lui Vitalie si a Nathaliei... Dar nu`i pe asta... Am deja vre-o 5 teme in calculator si acum voi schimba fata blogului cat imi va dori inima...
De ce felinarul?
Astazi a fost o zi grea... Tot timpul printre oameni... Uneori imi pare, ca daca toti indivizii astia, care ma privesc/nu ma privesc pe drum, care ma scot din sarite/ma fac sa zambesc, care ma critica/ma apreziaza...pai daca toata lumea asta ar disparea, ii voi fi nespus de recunoscatoare, pentru ca daca nu ar fi ei, m-as asheza direct pe asfalt atunci, cand ma vor durea picioarele, ca astazi, de la platforme... Daca nu ar fi ei, ash putea sa cant cu voce tare pe afara, sa nu ma gandesc ca unicii cre ma vor intzelege vor fi copiii...
Felinarul, pentru ca e pe prim plan, si-ti pare ca e singur, deshi e inconjurat de indivizi-clone ale sale. vreau sa ma simt asha o data: singura, deshi intre oameni... Pentru ca oamenii nu pot sa dispara, doar pentru ca eu sa ma ashez pe asfalt si sa cant in gura mare Coma - In mine in soapta. Right... Trebuie sa fie iluzia unei singuratatzi... Ceea ce copii trebuie sa invetze la shcoala, e ritmul in care trebuie sa respiri, pentru a nu intrerupe respiratzia altcuiva...
Nashpa tema...Dar imi placea felinarul...

P.S: Vezi, vezi, vezi, Aka ca tzin minte ca ma rugai sa schimb negrul pe altceva? =D

sâmbătă, octombrie 03, 2009

Il cantam la cor...)

3 au reacţionat


Adiemus - Adiemus
Asculta mai multe audio Muzica

Tomnatic...

1 au reacţionat


Virgin Black - Rest Eternal
Asculta mai multe audio Muzica

Secundele cazute din circuit....

3 au reacţionat
Domnisoara in rochie neagra mergea pe o strada veche pavata cu piatra si deasupra cadeau frunze de rugina. Cand te uiti la o astfel de fata iti pare ca sunetul tocurilor ei inseamna secundele care cad din circuitul lor obisnuit...

Cuvintele astea mi se invartesc in cap de la ora 1, si devine obositor luand in consideratie ca e deja juma' la 7...
E evident... Asta e un inceput de povestire/nuvela/roman... Asa de obicei asta incepe... Un gand maniacal repetat in decursul unei zile, a 2, a o saptamana... Dar da un rezultat numaidecat. Iar acum ce vad eu: nimic... lipsa continuarii. Mi-a murit oare inspiratia? Desi mi-a spus un om, ca inspiratia mea de fapt sunt eu insumi. Deci, am murit eu?
Ma intorceam de la cor, cand am depistat ca vreau o pisica roscata. Si mi-am inchipui cum cineva va suna la usa mea, iar eu voi deschide cu parul lung ca inainte (de care imi e dor) si cu pisica asta in bratze...
Ascult Chopin... Pe drum la cor ma gandeam cum voi pleca cu el sa privesc cum cad frunzele. Iar pe drum inapoi de la acelasi cor am vazut o baltoaca enorma... M-am oprit... Ma uitam lung la ea. Trecuse deja 2 oameni. Eu inca priveam. Ma gandeam daca am foaie in geanta... Nu aveam... Am vrut sa fac o corabioara... Am vrut foarte mult. Dar nu am exces de foi in geanta. Prima data mi-a parut rau ca facusem ordine in ea saptamana trecuta.
Voi ati observat vre-odata ca exista nori violeti? Eu da... Sa shtitzi ca azi in Chisinau la 18.34 erau nori violeti...